Invitaţi, alături de autoare: Eugen Negrici, Magdalena Mărculescu, Ştefania Mihalache şi Alexandru Matei.

Moderator: Ovidiu Şimonca

Intrat în ultimul deceniu şi în vocabularul critic românesc, termenul de autoficţiune – seducător, imprecis şi scandalos de cuprinzător – a ajuns să denumească orice deviaţie autobiografică pe care autorul, încă reticent la propunerea de a spune un „eu” răspicat, în epoca individualismului democratic, alege s-o manevreze atunci când vrea să se mute cu arme şi bagaje (referenţiale, în măsura în care referinţa mai reprezintă o certitudine) în interiorul ficţiunii sale. Pornind de la un istoric al conceptului, definit şi comentat până la suprasaturaţie, eseul de faţă îşi propune o radiografie a fenomenului în spaţiul românesc, cu un zoom pe câteva dintre textele reprezentative ale generaţiei 2000. Dar pentru a înţelege specificul autoficţiunii româneşti – fie că este vorba despre repere validate canonic, cum sunt Exuvii sau Orbitor, fie despre textele mai fragile şi mai polemice ale autoficţionarilor Adrian Schiop, Ionuţ Chiva, Claudia Golea, Cecilia Ştefănescu, Alexandru Vakulovski, Dragoş Bucurenci ş.a. – a fost nevoie de o recuperare a rădăcinilor scriiturilor cu miez autobiografic pe teren autohton, de la scrierile reprezentanţilor Şcolii de la Târgovişte până la Radu Cosaşu. A rezultat o Carte de identităţi volatile şi fărâmiţate, precum eul care se deghizează, în era consumului extatic, într-o multitudine de ipostaze, imposibil de clasificat sau de clarificat.

Cartea Florinei Pîrjol reprezintă, fără îndoială, prima abordare temeinică a celui mai semnificativ fenomen literar postrevoluţionar: invazia autobiografismului sub diversele lui forme, specii şi nuanţe. Cu o surprinzătoare maturitate, autoarea discerne iute între soluţii, sesizează prompt slăbiciunile efortului argumentativ, fie el cauţionat de nume celebre, probează o mare familiaritate cu noţiunile şi conceptele pe care puţini le stăpânesc, ştie să interogheze şi să situeze corect problema. Şi, mai presus de toate, e în posesia unui limbaj critic suplu şi expresiv, ale cărui performanţe stilistice îţi dau o deplină satisfacţie de cititor.” (Eugen Negrici)

Florina Pîrjol s-a născut pe 23 martie 1980, în Oneşti. În 2003 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, secţia română-engleză, cu o lucrare de licenţă despre metaficţiunile istoriografice în spaţiul postbelic românesc, iar în 2004 programul de studii aprofundate al aceleiaşi universităţi. În 2010 a devenit doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti. În perioada 2010-2013 a fost cercetător postdoctoral al aceleiaşi instituţii, pregătind o lucrare despre intersecţia dintre literatură şi gastronomie în spaţiul românesc. A fost redactor al revistelor Cultura, Observator Cultural şi Time Out Bucureşti şi a lucrat ca traducător, consilier editorial, redactor şi PR manager la Editura Leda, Editura IBU Publishing şi Editura Trei. A publicat numeroase articole, interviuri şi eseuri în cele mai importante reviste culturale româneşti. În 2008 şi 2009 a semnat o rubrică la secţiunea de cultură a cotidianului România liberă. În 2007-2008 şi 2012 a susţinut seminarii la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti.

 

Tags: , , , , , , , , ,