în primele minute o să fie cam straniu
uşa închisă în urmă
anul aproape şi el
dâre de paşi de roți de ce o mai fi
pe aleea acoperită de nămeți
nici țipenie
copacii atât de albiți încât
ar tot arunca peste mine
din straturile lor de zăpadă
eu însă am să trec printre toate
privind cerul abia luminat
pe la primele ore ale unei dimineți
mult tânjite şi

apoi am să stau la o fereastră
ore în şir la drum printre străini sau
poate nu
poate mai străini au fost
mulți dintre cei care au fost pe aici
în ultimii ani
după ei am încetat să mai tânjesc
abia când diminețile
au devenit martore la un sfârşit
sau altul

şi apoi orele or să treacă şi ele
fără mine
eu am să măsor distanța dintre țări
în rafale de vânt pe minut
am să râd în hohote am să salut
bornele kilometrice am să mă joc
de-a lungul autostrăzilor
spunându-mi că sunt fluvii – nu de asfalt –
alergând să se reverse
în marea mea odată cu fericirea asta
cu întreaga mea fericire
când voi fi ajuns pe țărm şi voi fi
strigat

 

aici este viața mea

 

Tags: