Serile Sinapsa editia 5Ediția a cincea a Serilor Sinapsa: 16 ianuarie 2015, orele 18, Braseria Alouette, Str. Bibescu Vodă nr. 19

Vor citi Octavian Soviany, Paul Vinicius și Florin Caragiu

Moderator – Luigi Bambulea.

Prezentare Revista Verso

 

 

 

Despre autorii invitați

 

Octavian SovianyÎn creațiile sale Octavian Soviany lasă să apară lucrurile de care ne este cel mai mult teamă, și asta, pe de o parte, dintr-un reflex de încredere necondiționată la adresa acelei părți indestructibile a conștiinței care operează în forul intim al artei o critică a participării, pe de alta, din fidelitatea față de crezul artistic, față de forța de transformare în substanță estetică a refulatului, a existenței risipitoare, odată cu întâmpinarea sa pe covorul roșu al imageriei artistice.
– Florin Caragiu –

 

Paul ViniciusCu neuronii strânși împrejurul întâmplării, din “poziţia de martor şi victimă totodată”, Paul Vinicius desenează crochiuri ale unei realități asediate de bovarism, decupând din “alcătuirea dedată trădării” detaliul, semnul distinctiv al cărnii visătoare, imaginea ce, ascunsă la piept, “începe din nou să bată / şi să lumineze / carnea / pe dinăuntru”.
Aerul boem al plimbării alături de sora mai mică, tristețea, înregistrează în contrapunctul senzației de alunecare pe planul înclinat al existenței prospețimea fiorului estetic: “celulele trupului meu / se stingeau / una câte una / sau chiar mai multe / deodată / asemenea unui oraş care dispare / cu viteză / în urmă // lăsând doar mirosul de ploaie”.
– Florin Caragiu –

 

Florin CaragiuLa Florin Caragiu vedem o fuziune unică şi organică între teologia răsăriteană (canonică şi „iconică” la sursă, dar adresată de poet pieziş şi insolit) şi suprarealism – căci ce sunt intimitatea subpământeană şi cerul urbanizat, gesturile revelatorii etc., ca şi luciditatea cu care se absoarbe vocabular „nepoetic” în liniile de vibraţie ale poemului, decât (şi) un mod valabil de a continua azi zestrea lui Gellu Naum? Caragiu are un mod profund metaforic de a traversa lumea („ziua”) nu pentru că poetizează, ci pentru că la el metaforicul e un vehicul al metanoicului. Metafora aici nu e numai sens al culturii, ci cult al sensului soteriologic al vieţii. Iată un poet „din altă lume” care scrie pe limba şi mai ales dialogând cu veacul lui.

– Chris Tănăsescu (MARGENTO) –