aş putea povesti toată viaţa

mea  în ansamblu
ea se reduce la întîmplarea aceea din vara lui 95
cînd am apărut în ziare şi la televiziune
şi lumea nu a văzut
că în spatele adevărului e un alt adevăr
mai tragic
că micile lor minciuni nevinovate nu fac rău
dar nimănui nu-i pasă de adevăr iar adevărul
musteşte doar în conştiinţa celor care au puterea
de a crede în el şi a-l accepta cu tot cu durere

 

într-un fel e un pattern
al tuturor celorlalte evenimente care au urmat
am plecat să mă întîlnesc cu chetarii din romană
n-aveam nici de ţigări nici de băut şi două zile de foame
mi-o luaseră înainte
o zi toridă de vară în care nimic nu se întîmplă
totul lîncezeşte totul putrezeşte în soare
cerul fierbinte ca sperma ne clocoteşte creierii
aerul tremură ca o dansatoare la bară
pe stradă nu mai e aglomeraţia aia bezmetică
pe care o întîlneşti de obicei
lumea nu se mai grăbeşte se moare mai încet în iulie
cînd gîndurile oamenilor sunt topite de căldură
şi cerul e curat ca o cămaşă de forţă proaspăt spălată

 

mă întîlnesc cu dolphy şi mă văd pentru o clipă în lacrima lui
tatuată pe obraz
ştiu că indiferent ce ni se va întîmpla viaţa noastră
încape într-o lacrimă de tuş negru
nu avem niciunul ţigări dar avem cîteva cuvinte pe care
le umezim frumos cu limba le rotim în cerul
gurii şi le aruncăm oamenilor
sub forma unui gest care te face să te simţi dintr-o dată mai viu
mai viu şi cu un scop
noi ştim că fiecare trecător prin viaţa noastră e important
îi facem să înţeleagă că ajutorul unui seamăn te face
brusc important şi liber
ei ne dau monede sau hîrtii de parcă şi-ar plăti cauţiunea
în faţa anonimatului
ei plătesc ca să afle că sunt fericiţi
ei ne dau bani ca să afle că sunt buni la inimă
ei ne dau bani că să citească scris mare pe sufletul lor mic
azi nu sunt un nimic

 

fumăm ţigări cerute de la două gagici bune
care au în cap telenovele şi bărbaţi macho
ştim că în sinea lor ele rîd de noi şi ne consideră distruşi pierduţi
noi suflăm cu putere fumul în urma lor
şi zîmbim gîndindu-ne că cerul e atît de albastru
şi asfaltul atît de gri
şi iarba din rond atît de verde
şi viaţa noastră e acest gri între albastru
şi verde
şi ziua alunecă mai departe
din nimic în nimic
e ziua aia în care nimic nu se întîmplă de parcă timpul
s-a aşezat lîngă noi să fumeze o ţigară
şi să se plîngă că-i obosit

 

vine unu de la o televiziune şi ne îmbîrligă
că ne dă bani de băutură şi ţigări ca să facem panaramă
să protestăm să scandalizăm orice
că nu sunt subiecte de ştiri telejurnalele-s goale
noi ştim că că-s goale oricum
pentru că nimic nu e cu adevărat important
cînd nu sunt războaie
nici dragostea nu are măreţie
fără accidente şi morţi
ne-ar pica bine nişte bani îl privesc pe dolphy
lacrima îi tremură pe obraz
ca şi cum ar spune da
hai s-o facem hai să-l ardem pe fraier de bani
îi spunem că ne urcăm pe blocul cu coloane şi ameninţăm
cu trupurile noastre plictiseala oraşului banii înainte
cu o sticlă de vodcă una de fanta şi un pachet de marlboro
suntem în cîteva minute deasupra tuturor
suntem mai aproape de cerul albastru
asfaltul gri a rămas sub picioarele oamenilor de rînd
asfaltul gri e conştiinţa oamenilor de rînd
cei care îşi vor duce mîna la gură cînd vor privi
ştirile de la ora 5
şi vor vedea doi bărbaţi tineri agitîndu-se pe o clădire
se vor întreba dacă ne aruncăm sau nu
se vor întreba ce gîndim
şi nu vor şti
că de fapt pe noi ne doare
în pulă
în pulă
şi de vieţile lor de căcat şi de televiziunile lor futute
şi de sentimentele lor belite
şi de vieţile noastre belite

 

bem vodcă rusească şi fumăm ţigări americane
şi avem cel mai românesc sentiment al fiinţei
durerea în pulă
ei sunt atît de mici acolo jos dar s-au strîns destul de mulţi
stau cu privirile aţintite spre noi
probabil se întreabă ce facem ori protestăm ori sărim
moartea pluteşte în aer ca un parfum de femeie frumoasă
după care întorci capul şi simţi
că ţi se scoală
şi te iei după ea ca s-o fuţi
numeşte asta viaţă sau întreabă-te
ce altceva mai poţi numi viaţă
dacă nu ţi se scoală şi nu poţi
s-o fuţi

 

ei sunt atît de jos nu ne pot vedea bine şi isteria lor
nu reuşeşte să urce pînă la noi
noi urlăm fericiţi dansăm pe marginea clădirii
e dansul vieţii
sus aproape de cerul atît de albastru ca un sentiment
de nepăsare

în faţa noastră e libertatea la o distanţă nu mai mare de un pas
în spatele nostru e o reclamă la marlboro
ne hotărîm să ne pişăm pe reclamă
suntem de două ori mai liberi acum
ne scuturăm pulile avem senzaţia aia
că se zguduie lumea
le băgăm la loc în pantaloni ne aşezăm în cur
pe marginea blocului
ne bălăngănim picioarele în gol
sufletele noastre sunt nişte aerostate care se înalţă
la infinit
dolphy rulează un joint
de parcă ar cuprinde în foiţă nemărginirea
îl aprindem de parcă ar fi
o lumînare pentru lumea de jos
o bucurie gîlgîie în noi
de parcă de undeva din străfunduri
refulează cu adevărat fericirea
ochii noştri pocnesc în lacrimi
ca nişte jeturi de abur care aruncă în aer
gurile de canal

 

apoi vedem caralii care se îndreaptă spre intrarea
în bloc
e timpul să ne luăm rămas bun de la viaţă
şi să ne amestecăm
între muritori
noroc că dobitocii ăia de gabori s-au înghesuit
toţi pe-o intrare noi coborîm
pe alta
încă nu ştim cît de tare ne-a schimbat
încă nu ştim ce să facem cu libertatea
găsită pe marginea unui bloc din romană
libertatea profundă cînd reuşeşti
chiar şi pentru o secundă
să ieşi din viaţa ta să vezi ce e dincolo de tine
să simţi cerul cum îţi intră în plămîni
şi-ţi face sîngele albastru
să vezi orizonturile să afli pentru prima dată
că trăieşti iar
în restul timpului trăieşti greşit

 

în seara aia ne-am îmbătat cu stelele
şi cu două fete de la litere sau limbi străine
pe un teren de sport
şi am adormit fericiţi într-o cameră de cămin
visele noastre au fost intense şi intime
cu noi
eu am visat că sunt atît de liber încît am puterea să iubesc
pe oricine vreau
sîngele curgea în mine ca o flacără pe fitilul înfipt
în dinamită

 

a doua zi dimineaţa l-am trimis pe dolphy să cumpere cîteva ziare
să vedem ce s-a scris despre noi
despre felul în care am dat istoriei
o muie care să-i schimbe gustul
şi perspectiva
şi abia cînd a venit şi-am citit
am înţeles care a fost de fapt adevărul adevărat
pentru că scria în ziar cu litere mari
titlu
”Doi rockeri au protestat împotriva drogurilor, alcoolului şi prostituţiei”
mi-a luat o eternitate să înţeleg că noi suntem ăia
şi că viaţa e de căcat
oamenii de căcat
lumea e de căcat
doar cerul e albastru
şi iarba verde
iar moartea e o femeie frumoasă
o femeie foarte foarte frumoasă
dar trebuie să stai la rînd
ca s-o fuţi.