Cui i-e frică de reformă? – un articol de Paul Vinicius și Lucian Vasilescu

La puțină vreme după conferința de presă din 4 martie a.c. (mai exact, la numai câteva ore după terminarea conferinței) susținută de câțiva membri ai Grupului pentru Reforma Uniunii Scriitorilor din România (GRUSR), contactat telefonic de Mediafax, dl Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România (USR) – aflat probabil pe undeva, pe malurile Senei, de unde și conduce și administrează Uniunea de ani buni, telefonic, în marea majoritate a timpului –, dădea un răspuns flegmatic și iritat inițiativei GRUSR care nu se făcuse vinovat de altceva decât că propunea conducerii USR un plan concret de măsuri de reformare a instituției scriitoricești, pentru o Uniune a Scriitorilor modernă și funcțională, care să-și poată cu adevărat și în mod real reprezenta și susține membrii, asigurând totodată o discernere corectă a valorilor, pe criterii de profesionalism, o organizație de breaslă transparentă și democratică. Rezumând, răspunsul liderului USR a sunat așa: „…eu, personal, nu stau de vorbă cu 1% din membrii uniunii, am în sarcină 99%, deci în faţa lor răspund. (…) Ca să pot să iau în considerare, vor trebui să fie circa 900 de semnături… conform statutului.” (pentru știrea completă Mediafax, click aici)

Dincolo de aritmetica precară cu care operează președintele USR (mă rog, nici nu-i putem pretinde să fi fost vreun elev la fel de strălucit și în ale matematicii), dincolo de orice fărâmă de bun-simț democratic sau măcar vreo încercare de deschidere, oricât de vagă, spre dialog – persiflându-i și bagatelizându-i pe acei ipotetici 1% (în definitiv, dacă tot suntem democratici și liberali, putea fi vorba și numai de unul singur) care doresc reformarea unei instituții străvechi, înțepenită în mentalități, formule și funcționalități care ne amintesc din plin de timpuri autohtonermetice de tristă amintire sau de modele mai actuale, nord-coreene, ascunzându-se (glorios) după paravanul celor (la fel de ipotetice) 99 de procente din masa electorală a membrilor USR –, dincolo de furișarea grabnică în dosul Statutului organizației, care și acela a fost încălcat în mod flagrant în momentul în care, la sugestiile liderului și prin sforile trase tot de el a fost modificat de așa natură încât să-i asigure lui și apropiaților lui din conducerea Uniunii o domnie viageră, după bunul lui plac și de neclintit, cred că s-ar cere limpezite câteva aspecte care țin de o mai clară înțelegere a aparentului conflict. Spun „aparent”, fiindcă, de fapt, propunerile GRUSR (enunțate, cât se poate de limpede, aici, în Observator Cultural) nu cred că ar putea aduce vreo atingere statutului niciunui scriitor român și cu atât mai puțin breslei scriitoricești din România. Ba din contră, este vorba de o platformă-program de acțiuni benefice în care să ne regăsim cu toți cei implicați, mai mult sau mai puțin, în viața literară și care am dori ca ceea ce ne unește, instituțional vorbind, să funcționeze pe principii corecte și racordate la logica, logistica și modalitățile timpului prezent. Că actuala conducere a USR găsește cu cale să ne declare rebeli, mutând cu bună știință demersul nostru înspre zone false, generatoare de disensiuni, atribuindu-ne roluri de revanșarzi și utilizând atacuri la persoană prin toate revistele pe care le controlează, atât financiar cât și clientelar, nu ne poate spune altceva decât că își dorește să eludeze orice argument prin minciună, tăcere și îndoctrinare.

În ceea ce-i privește pe cei care nu ar agrea reforma – iar aici mă văd nevoit să mă adresez cu precădere membrilor USR, mai ales celor mai în vârstă, care dau dovadă de temeri și griji casnice închipuite ca să ni se alăture –, am să folosesc un text postat pe Facebook de colegul nostru Lucian Vasilescu acum câteva zile, nu de alta, dar măcar pentru a destrăma un mit. Iată-l:

Arătatul Pisicii – basm pentru uzul șoriceilor

Sub acest titlu – singurul în care mi-am „vârât coada” -, preiau aici un text conceput și redactat de Lucian Vasilescu, colegul nostru din Grupul pentru reforma U.S.R.

„Dacă vă întrebaţi de ce scriitorii pensionari şi cei care se apropie de vârsta pensionării ezită să se alăture grupului nostru (cunoaşteţi chiar un caz când un coleg în această situaţie a semnat alături de GRUSR apoi s-a cerut afară şi a semnat “susţinerea” lui NM), iată un posibil răspuns: în campania electorală pentru preşedinţia USR din 2013, candidatul NM a bătut ţara în lung şi în lat, din filială în filială, cu următorul mesaj: “conducerea USR a făcut paşi importanţi, reuşind să asigure în continuare plata regulată a suplimentului de pensie şi a indemnizaţiei de merit” (citatul este exact şi este preluat de pe site-ul USR – Programul candidatului NM). Formularea induce ideea că “suplimentul de pensie” vine de la “conducerea USR”, care luptă zi de zi şi ceas de ceas pentru a-l putea “asigura”. Deşi distorsoniat şi mincinos, mesajul “a prins” şi a generat o reacţie de obedienţă a scriitorilor pensionari şi a celor în prag de pensie faţă de “conducerea USR” de la care primesc (sau urmează să primească) “suplimentul de pensie”.
În fapt, “suplimentul de pensie” este acordat TUTUROR membrilor USR care se pensionează în baza unei LEGI adoptate de Parlament în 2006 şi amendate în 2007 (iar nu în baza unei reglementări interne a USR), iar banii cu pricina NU SUNT ALOCAŢI din fondurile USR ci din bugetul naţional de pensii. Aşadar, a spune că lupţi şi faci “paşi importanţi” pentru a “reuşi să asiguri” suplimentul de pensie este o afirmaţie MINCINOASĂ: n-ai de ce să te strofoci ca o lege funcţională din 2006 să producă efecte. TOŢI SCRIITORII BENEFICIAZĂ DE ACEST SUPLIMENT, CONFORM LEGII, IAR NU DUPĂ BUNUL PLAC AL CONDUCERII USR. TOŢI SCRIITORII (MEMBRI USR) NU NUMAI CEI CARE AU O ATITUDINE OBEDIENTĂ FAŢĂ DE CONDUCEREA USR. Banii din care se fac aceste plăţi nu stau într-unul dintre sertarele preşedintelui USR ci sunt un capitol al BUGETULUI DE STAT. CHIAR ŞI SCRIITORII CARE CRITICĂ SAU CONTESTĂ CONDUCEREA USR VOR PRIMI, LA VREMEA POTRIVITĂ, ACEST SUPLIMENT (CU SAU FĂRĂ VOIA CONDUCERII USR). E LEGE, NU-I TOCMEALĂ!”.

Lucian Vasilescu

Așa încât, dragi colegi scriitori români, membri sau nemembri ai USR, stimați cetățeni ai României, vă invit să parcurgeți istoria recentă și scurtă a acestor încercări de dialog, propuneri de asanare și de modernizare a vieții literare, care au făcut obiectul mai multor acțiuni comune sau luări de poziție individuale ale membrilor GRUSR și să judecați singuri toate aceste puncte de vedere diferențiat exprimate, prin propria prismă. În același timp mă adresez și persoanelor care iubesc cartea și literatura, editorilor, ba chiar și altor persoane care, aparent, nu ar avea vreo legătură directă cu discuția asta, fiindcă ar trebui să aibă și ele o părere asupra faptului despre cum se folosesc banii contribuabilului, câtă vreme USR este o instituție de utilitate publică. Veți înțelege astfel că nu noi, cei din GRUSR vă dorim răul, ci altcineva, chiar dacă o face printr-o „artilerie” de invective, minciună, persiflare, sau muțenie. Nu noi vă suntem Inamicul Public Numărul Unu. Ci voi înșivă, dacă nu veți căuta să înțelegeți mesajul pe care încercăm să vi-l transmitem.

Spre o lămurire definitivă vă așez aici doar două link-uri – cel către materialul filmat al respectivei conferințe de presă susținută de GRUSR și cel al petiției online pe care v-am supus-o, tuturor, atenției. Dumiriți-vă singuri și treziți-vă, așa cum și sună îndemnul din prima strofă a imnului național al României:

https://fdl.ro/2015/03/video-conferinta-de-presa-grusr/ și http://www.petitieonline.com/pentru_un_inceput_de_reform_a_uniunii_scriitorilor_din_romania

Paul Vinicius

sursa foto http://www.cotidianul.ro/

 

Tags: , , ,