am luat o pauză de la dragoste
ca să stau să mă gîndesc la tine eventual
să scriu ceva despre morţi
adică despre mortul din mine care a înviat odată
cu primul nostru sărut.
mortul din mine odată
atît de mort şi acum
atît de viu.

 

am luat o pauză de la viaţă ca să scriu despre moarte
desprea moartea care apare pe faţa mea cînd sunt singur
şi mă privesc la lumina jarului de la ţigară
în luciul întunecat al băuturii din pahar
şi nu mă recunosc, nu mă recunosc
cum un îmbrăcat nu-i mai recunoaşte
pe cei goi.

 

am luat o pauză de la dragoste
ca să mă gîndesc la tine
treaba asta aduce cu momentul acela cînd îţi lipeşti
ţeava pistolului de tîmplă şi
în capul tău gîndurile sfîrtecă la fel ca gloanţele.
acum pot să scriu despre morţi
acum pot să scriu despre mine, acum mă opresc
din prefăcătorie.

 

te iubesc, dar mă opresc din dragoste ca să mă vezi
aşa cum sunt fără dragoste:
mort şi sumbru
ca o pereche de iniţiale scrijelite în ciment.
ca un loc de joacă dezafectat
unde numai vîntul şi ploaia
se mai joacă.

un pat fluorescent şi moale care îţi citeşte
poftele ca un mentalist gîndurile,
un pat în care nu s-a făcut
niciodată dragoste.

 

mă opresc din dragoste ca să-ţi spun gîndurile
mele cele mai sumbre despre moarte.
totul e de vînzare
muncesc doar ca să plătesc o chirie
primesc întotdeauna veşti proaste
viaţa e o boală cu transmitere sexuală
trăiesc în bucureşti nici măcar
nu pot spune ca woody allen
ultima oară cînd am fost într-o femeie
a fost cînd am vizitat statuia libertăţii.

 

nici măcar nu sunt trist sau melancolic
nici măcar nu sunt la fel ca toţi morţii
eu n-am acea lumină ciudată, nici zîmbetul indescifrabil
care le apare pe faţă doar morţilor şi îndrăgostiţilor
doar celora care primesc iubire
la iubire.

 

eu nu, eu doar
m-am oprit din dragoste ca să-mi admiri moartea
ca pe-o culoare stranie, mult prea stranie
pentru un dormitor.