|
Abaza și Turbiblondul text publicat la 03.06.2010, 10:00 categorie: proză |
||
Abaza este compus din ochelari de soare, o cutie de proteine Animal Maxx și pantofi de balerină și se găsește cu foarte mare greutate în zilele noastre.
Mai demult creștea și în California, iar mai târziu, grație ultimelor descoperiri științifice, a fost clonat în laboratoare ultrasecrete.
Abaza nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit începând cu orele 22, patrulând pe calea Dorobanților, însoțit de un pitbull de care este strâns legat cu o coardă de alpinism și pe care în timpul zilei îl hrănește cu lapte de bibilică dintr-o suzetă roz… Alți pitbulli mai cultivă Abaza într-o hală dezafectată din Rusia, unde îi întreține până ce aceștia ajung la maturitatea sexuală, când, la adăpost de ochiul opiniei publice, se lasă necinstit de fiecare dintre ei, fără niciun fel de mustrare de conștiință.
Cea mai mare parte din an, Abaza nu se știe unde locuiește. Se crede că stă conservat într-o cadă plină cu ulei de bebe instalată în camera de zi a iubitului său tată, un bătrân simpatic prevăzut cu un aparat de decorticat semințe în loc de gură și care stă tot timpul în compania unor televizoare cu plasmă. Acesta, din prea multă dragoste părintească, se zice că îl ține astfel pentru a-i feri trupul de cultura organizațională a marilor corporații. Totuși, Abaza reușește să scape de acolo câte trei luni pe an, în timpul verii, când cea mai mare plăcere a lui este să se încalțe cu pantofii de balerină, făcută din mătase artificială de culoare roșie, cu picățele albe, ca un ambalaj de Dots, și apoi să danseze pe schele, în ziua în care se serbează ziua internațională a scobitului în nas, cu scopul unic de a fi oferit de șeful de șantier ca recompensă și împărțit la muncitori… În acest mod speră el că va contribui în mod decisiv la schimbarea mentalității și a modului lor de viață… Ismail primește audiențe, însă numai în vechea gheretă destinată paznicilor din incinta halei dezafectate unde crește pitbulli… Sute de oameni plictisiți, fonduri europene și aparate de tortură sunt mai întâi obligați să spună patru bancuri porcoase care sunt înregistrate cu ajutorul unui reportofon pentru posteritate. Sunt apoi suiți în avion și transportați până la Abaza, de către pilotul și prietenul acestuia, numit Turbiblondul, care în timpul călătoriei are urâtul obicei de a le cere solicitatorilor cătușe cu puf și bici, altfel amenință cu turbulențe.
Turbiblondul nu a fost multă vreme decât dozator de bere pe la diferite festivaluri de bere. Nemaiputând suporta cantitățile mari de apă cu care era îndoită berea, Turbiblondul făcu mai multă vreme politică și ajunsese membru al corpului legislativ și reuși astfel să fie numit dozatorul legislativ, anume la cârciuma senatorilor din calea Ferentari.
La un club din București făcu cunoștință cu Abaza. Plângându-i-se acestuia de sănătatea sa distrusă de temperatura scăzută și de duritatea apei din bere, Abaza, un adevărat filantrop, îl luă sub protecția sa. I se promiseseră 2 doze mari de proteine și o fiolă de steroizi pe zi pentru a se întrema și acces nelimitat la internet, având singura obligație de a prelua funcția de director resurse umane a halei dezafectate unde Abaza creștea pitbulli. Pe lângă asta trebuia să-i iasă înainte, pe calea Dorobanților și să îl lase pe Abaza să își asmută pitbullul împotriva lui și să se lase sfâșiat nițel în fiecare noapte, apoi să-și ceară scuze pentru incident, și să-l glorifice pe Abaza pe pantofii de balerină cu o cretă adusă special din cea mai tare sală de biliard din Anglia, urându-i un brand de 53 de centimetri în diametru.
Tot pentru a-i face pe plac prietenului și protectorului său, Turbiblondul ia o dată pe an forma unui tub de spray, iar dacă este umplut cu deodorant Axe până sus, întreprinde o călătorie îndepărtată, de obicei la insulele Azore și Grivei: mai toate aceste călătorii se compun din dus, din lansarea pe apă a unor scrisori de dragoste închise într-o sticlă, și reîntoarcerea în țară.
În una dintre aceste călătorii, Turbiblondul, contractă sida, astfel încât, la înapoiere câinii se codeau de la datoria lor de a-l sfâșia în fiecare noapte. Turbiblondul a fost concediat.
Fiind afară din cale sensibilă și neputând suporta o asemenea umilință, disperat, Turbiblondul își puse atunci în aplicare funestul plan al sinuciderii, după ce avu mai întâi grijă să își scoată furtunul de alimentare din măruntaie…
Înainte de moarte se răzbună crunt pe Abaza, căci, punând să i se fure acestuia toți pantofii de balerină, cu substanțele inflamabile dintr-însul le dădu foc în direct în timpul unei emisiuni televizate. Redus astfel la mizerabila situație de a rămâne compus numai din ochelari de soare și cutia de proteine Animal Maxx, Abaza abia mai avu puterea să se târască până la intrarea în hala dezafectată în care creștea pitbulli. Văzându-l într-o asemena stare, pitbullii l-au sfâșiat cât ai zice pa.
text publicat la 03.06.2010, 10:00
categorie: 






e ok, nu te indepartezi prea tare de textul-sursa, dar e tras foarte in mundan (e aproape de „Ghe si Bomba”, spre ex); cred ca era ok sa lasi cenzura putin mai jos si sa aduci niste asocieri de termeni concreti care sa-ti lase mintea varza.
…
http://books.google.ro/books?id=RAUDkHK4b6oC&pg=PA530&img=1&zoom=3&hl=ro&sig=ACfU3U21rG8UiP48bqRkW07oZkMayNCntQ&ci=0%2C9%2C969%2C1450&edge=0
x, din ce carte este asta? e din ceva scris de seneca?
Nope.
, replica la faimoasul “Visul lui Scipio Africanul” o nebanuit de fluida bijuterie care apare catre finalul “De Re Publica” (Asupra Republicii “publicata” de Marcus Tullius Cicero in 51 BC.
E din comentariul lui Ambrosius Theodosius Macrobius (in “doua carti”
Personal, am alte preferinte; as recomanda sa incerci “Pro Archia Poeta” (62 BC) (In Apararea lui Aulus Licinius Archias Poetul). Numa’ bine bro’.
mersi mult, x
Domnule Dosa, să-mi fie iertată indrăzneala, dar constat cu stupoare că, nu numai că-l preferați pe Urmuz, ci îl și plagiați grosolan. Citez din opera “Ismail și Turnavitu” de Demetru-Demetrescu Buzău, cunoscut și sub pseudonimul Urmuz:
Ismaïl este compus din ochi, favoriţi şi rochie şi se găseşte astăzi cu foarte mare greutate.
Înainte vreme creştea şi în Grădina Botanică, iar mai tîrziu, graţie progresului ştiinţei moderne, s-a reuşit să se fabrice unul pe cale chimică, prin syntheză.
Ismaïl nu umblă niciodată singur. Poate fi găsit însă pe la ora 5 ½ dimineaţa, rătăcind în zig-zag pe strada Arionoaiei, însoţit fiind de un viezure de care se află strîns legat cu un odgon de vapor şi pe care în timpul nopţii îl mănâncă crud şi viu, după ce mai întîi i-a rupt urechile şi a stors pe el puţină lămîie…
Cea mai mare parte din an, Ismaïl nu se ştie unde locuieşte. Se crede că stă conservat într-un borcan situat în podul locuinţei iubitului său tată, un bătrîn simpatic cu nasul tras la presă şi împrejmuit cu un mic gard de nuiele.
Constat o asemănare izbitoare între opera lui Urmuz și creația dumneavoastră. Dacă este un soi de parodie sau o adaptare după creația Ismail și Turnavitul, cred că ar fi trebuit să precizați.
Rog editorii sau administratorul să verifice acest text.
Mulțumesc.
george, te-ai prins de o chestie extrem de “la vedere” în text, deja precizată mai sus de coşa drept text-sursă. meriţi un premiu, deocamdată nu există, dar îl vom inventa.
andrei, sunt foarte de acord cu ce spune coşa, a vorbit ca un bătrânel înţelept.
e o rescriere după ismail și turnavitu, se înțelege asta încă din titlu, te-ai prins cam greu, george.
george, dacă tot ești așa de bun la a observa epigonii, te rog să-mi spui ce poezie am rescris în acest text: http://fdl.ro/loading-please-wait/