FDL.ro

Nu contează unde/cum/când.Te-aş fi văzut. Aş fi vrut să fii lângă mine.Ţi-aş fi povestit multe lucruri. Lent, cuvintele mele-bile albe, rotunde, de bowling, s-ar fi rostogolit înspre tine.Am fi făcut dragoste încet, fără icnete, echilibristică, sforţări. Am fi vazut nişte mări, nişte munţi şi nişte oraşe. Am fi cunoscut nişte oameni.Toate astea, o vreme. Şi tot după o vreme, imaginile s-ar fi estompat. N-aş fi zărit decât nişte umbre.Mi-aş fi urât trupul gol, chircit lângă tine. N-aş fi putut să-ţi vorbesc. În loc să le-azvârle-n afară, gura mea-gaură, un imens malaxor, s-ar fi încăpăţânat să absoarbă cuvinte.Tăcută, te-aş fi privit plecând.
Absenţa ta permanentă ar fi deveni astfel pe de-a-ntregul reală.