FDL.ro

Viaţa: un amestec de valori, o adancă complexitate a simţirilor, o continuă transformare de stări conflictuale, de interese personale, o joacă în nisip cu iubirea.
Omul existentialist se înrudeşte cu minciuna şi evoluează în ea. Unii filtrează obsesiv cu ideea morţii printr-o fină percepere a realitătii. Relitatea. Element esenţial, plin ori gol, viu ori mort, element caracteristic pentru a defini orice într-un timp oricare şi oricum. Oamenii sunt caustici şi ironici dintr-o disperare existenţială ce le petrece întreaga viaţă.

Am început să înteleg că n-are rost să caut fericirea în desfătarea trândavă a cuvântului într-o declaraţie falsă de dragoste. Tot ce simt, trăiesc, exprim există şi are o valoare absolută în chiar momentul în care simt, trăiesc, exprim. Trebuie să uit tragicul născut din dorinţa eului de a se redefini într-o persoană nu mutilată de adevăruri, ci mutilată de iubire. E gândul ce cu forţa îl repet, pentru a nu uita ce e iubirea.

Dincolo de lume, de viaţă, de realitate, există nealterată o linişte perfectă. Cine o simte? Cine aruncă cu pietre în ea? Îmi repet cuvinte ce noaptea le visez, mereu aceleaşi; lacrimi, multe lacrimi dezordonate, mă muşcă de ochi şi răceala lor aproape că stinge lampa aprinsă a sufletului. Ce mult tresar în întunecimea trăirilor şi ce imense dezamăgiri văd în faţa mea! Cuminte, aşez capul în ghimpii de lacrimi ce-au crescut roată în jurul meu. Adevăr sau provocare? Suntem oameni şi greşim. Vedem dar nu recunoaştem. Simţim dar nu iubim. Mergem mai departe, dar stăm. Filosofăm pe tema vieţii, cunoaştem toate sensurile şi prelungim agonia cunoaşterii de semeni, esenţa spiritului rămânând săracă. Nimeni nu are dreptul să genereze o pluritate de senzaţii şi să exploreze spaţiul închis al unui individ chiar dacă acesta este expus sub forma imaginilor sau a cuvintelor. Trăim atenţi şi în derivă, inconştienţi, într-o minciună modernistă, oxidată cu convingerea binelui de a merge mai departe, acaparaţi de pretenţii cotidiene.

Este cineva individual? Original ? Etern? Câte definiţii se pot da? Cu sutele. Alegem mereu răspunsul corespunzător aluatului, mirosului, chemării, voinţei ori căutării. Ce multă culoare şi ce mare adevăr, a spus Augustin în Soliloquia: „Încă nu iubeam şi-mi plăcea să iubesc (… căutam ce să iubesc, iubind faptul de a iubi.”