FDL.ro

Parcă era autobuz, dar parcă nu era decât un buzzz…
Fără vreun șofer. Semiîntuneric înăuntru, în rest noapte.
Iar tu, Iubito-Uno, coborâseși. Discutai. În stație? Păi nu.
Fusese un accident? Poate… De ce nu-l văzusem oare?
De când și ce vorbeai??? Pe-un loc stătea Sara-Casandra.
Copila noastră scruta pâcla nopții, te vedea. Tu întârziai.
Începuse să-mi șoptească un mic mister. Trebuia să-l auzi!
Am luat-o în brațe să te chem de jos. Tocmai te-ntorceai.
Foarte imprudent, era să alunec pe scările umede din față.
Te-am strâns ferm de antebraț. Îți era de aur, 1,6 din braț.
Farul galben trecu. Acum era sidefiu. Din cer luna-l spăla.
Ploaia de iarnă se dusese, că-ncremenise cerul rece, gol.

#

Ne-am întors la locuri. Se făcea că eram cazați la hotel.
Soră-mea Nico făcuse noaptea baie cu prietenul în mare.
Ciudat, acesta, Bogdan, se bucura că se alesese cu arsuri.
La Marea Nordului n-are parte de-așa ceva. Păreau negre!
Iar el zâmbea. Mai văzusem ceva atât de oribil? Da, un ars.
Cerșea în tramvaiul 1 care-i de fapt vechiul 34. Asta, pe bune!
Nu-n vis. Își dăduse tricoul jos când urcase. Pentru bani. Iarna.
Să mă întorc la hotel. Era ca într-un apartament, dar nu de lux.
Taică-miu plecase cu frate-miu să ia ceva din oraș. Eram mulți.
Venise directoarea. O invitasem și pe ea. La Pâine de la Vatican.
Ca să-i dăm una dintre dospe. Știți, luni se pune un sfert făină.
Marți un sfert zahăr, miercuri alt sfert lapte. De preferat UHT.
Joi se-amestecă toate cu dospa inițială peste care s-au pus.
La toate, câte o rugăciune. Vineri, se adaugă din nou toate cele.
Se amestecă, iar spui o rugăciune. Iar sâmbătă se scot trei dospe.
Acestea se dau altor oameni, să-și pună dorința. Pui ingrediente:
Ulei, ouă, scorțișoară, praf de copt stins în zeamă de lămâie.
Facultativ, o jumătate de ciocolată amaruie rasă, nuci, stafide.
Se tapetează tava, se bagă în cuptor. Așa trebuise. Să continui.

#

Directoarea invitată de noi tocmai primise o fotografie, dar nu!
Când ne-a arătat-o, parcă ar fi fost mai mult ramă fotodigitală.
Erau capre-n față. Ne simțeam într-un car cu boi. Iată cornutele!
Ce spinări, ce capete liniștite, ce mers legănat. În față,… țapii.
Lui Thor, lui Merlin, ai cui vreți voi, iar pe șleau capre sprințare.
Derutat, un pârș a luat-o mai spre marginea drumului. Toți, hăis!
Am plutit înapoia carului mare. Se ducea-ntr-un șanț, dispărea…
Am văzut după cornutele mici și mari… și-o turmă de maimuțe.

Buzzz! Mese-n ger și mise, îngeri ne-au trezit din fascinantul zbor.