|
Aviatorilor-Piața Victoriei text publicat la 08.07.2010, 18:17 categorie: poezie |
||
el avea tatuat un lacăt pe ceafă
ea îi zâmbea și îi vorbea
despre cel mai aglomerat metrou
în care a urcat ever
au alunecat de mai multe ori
unul pe lângă celălalt
până să ajungă la ușă
au dispărut
printre oamenii cu ochi gălbui
fără să se îmbrățișeze
text publicat la 08.07.2010, 18:17
categorie: 






oamenii aia cu ochi galbui mi se par in plus (in sensul ca nu aduc nimic textului…in rest e misto.
nu sunt de acord cu iulian, ochii galbui, prin simbolistica lor, trimit la boala (sau la vampiri, dar aici nu e cazul, evident), iar nuanta pe care o poarta acest „galbui” e una si oarecum melodica.
imi place „ea ii zambea si ii vorbea/ despre cel mai aglomerat metrou/ in care a urcat ever”, acel EVER reda foarte bine ideea de surprindere a unei discutii.
e un poem-respiro; dupa cum iti spuneam, imi plac poemele-respiro.
oamenii cu ochi gălbui, ha?
păi e bine, deşi cred că ţi-am spus şi ţie că nu îmi place simbolistica în culori, sau cel puţin nu prezentată ca un cod al modei(în stilu galben pentru gelozie ). chiar dacă moda noastră se numeşte curent literar 
no sir, not today.
* a nu se considera un reproş pt această poezie, gălbui îşi are locul lui.
o, ce onoare! mersi de comm, marius!
bogdan, multumesc pentru sustinere
mihai, nu prea stiu unde ai vrut sa ajungi cu simbolistica si cu moda, dar e bine
ma bucur ca ti-a placut textul.
am zâmbit larg, citind.
îmi place
nu prea era de zâmbit, dar mă bucur că ți-a plăcut, bianca
ştim cu toţii că lumina neoanelor dau o anumită paloare pielii… mi-a plăcut “alunecatul” e o fază care se întâmplă frecvent prin metrou, de fapt, în aglomeraţia mijloacelor de transport. mulţi se pot regăsi în asta, ca atare apare empatia.
mersi de comment costin. te mai aștept pe aici
*lumina neoanelor dă…
mai trec cu plăcere şi poate data viitoare scriu şi corect din prima.