FDL.ro

Ai ajuns şi tu la 40 de ani – asişti neputincios la închiderea şantierelor tale din Albania, „lupii tineri” din politică vin semeţi, cu pas românesc mândru şi cutezător şi te trec pe linie moartă, te retragi, faci trei firme în trei ţări europene şi una şi-n ţara ta, ca să nu uiţi de unde-ai plecat, ambasadorul român în Maroc moare, şeicul renunţă la serviciile tale, apartamentul din Piaţa Romană ajunge la rude, moneda europeană trece pragul psihologic, îţi iei românii din străinătate, acte, ambasade, şpăgi, căcaturi, vor lua şomaj în România, unul din muncitori îţi întinde o sticlă de vin scump, „dom’ patron, luaţi asta de la mine vă rog că tare mult ne-aţi ajutat”, urcă în autocar, stai sub cerul senin al Madridului, pachetul de ţigări e gol, „greşeală”, îţi răspunde un prieten la telefon, te întorci cu avionul – şi culmea! când tu ai 40 de ani acesta nu mai vrea să se prăbuşească.

Uneori nu vrei ca semenii tăi să ştie că ai 40 de ani – te strecori neştiut, necontrolabil printre concetăţenii orei 11.23, ideologii timpului ar putea face un film despre paşii tăi intenşi, disperarea ce te roade se transformă în somnolenţă, te aşezi pe o bancă în faţa unei biserici, adrian copilu’ minune îşi face cartier rezidenţial la Ştefăneştii de Ilfov, Dumnezeu a renunţat să-ţi umble prin creier, eşti al Lui în sfârşit, o personalitate te acuză că eşti securist dar tu eşti doar dureros de concesiv, teama de excese nu te mai paralizează, oamenii vorbesc vrute şi nevrute despre poluare sau curve, doi tineri nu te lasă să treci printre ei, relaţia ta cu natura a devenit ambiguă, te proiectezi într-un spaţiu al dorinţelor prioritare, te întâlneşti cu ea, moartea şi viaţa ta presărate ici-colo, pe unde-ai putut să te strecori, te cheamă acasă, te iubeşte, a făcut curat şi mâncare, a îmbrăcat copiii şi i-a trimis la şcoală, ieşi în stradă deformat, distrus, inautentic – îţi vine să urci pe un bloc turn şi să verifici dacă Isus a avut dreptate când s-a luat la harţă cu diavolul.

Maneliştii îţi devin simpatici abia când faci 40 de ani – nu-ţi mai este greu să dormi liniştit, aduci instalatorul să-ţi repare o conductă, norii şi vântul vor aduce curând timp urât dar nu te interesează, în apartament ai centrală termică, nu depinzi de ore fixe la serviciu căci ai reuşit să-ţi faci o firmă, mâine va trebui să cumperi un pachet de sare, să faci pâine cu ou, să mergi până la capătul oraşului deoarece ai uitat după ce ai plecat, să primeşti un telefon de la Mihail Tănase, un scriitor invalid, să cârpeşti nişte blugi la care ţii foarte mult, să te întâlneşti cu Dana Banu şi Victor Potra la terasa de lângă Muzeul Literaturii din capitală, să te uiţi la un film numit „Gadjo Dilo”, să fii trezit de vacarmul pensionarilor care spun că de la tine vine apa în scara blocului – chestii şi chiar trestii.

La 40 de ani e greu să fii înşelat – pasta de dinţi s-a terminat, gresia din hol se cam sparge, cineva îţi dă „bip”-uri dar îi faci în ciudă, e destulă vreme de sporovăit pe bani, apare şoferul tău de taxi, îţi aduce încasările magazinului, ai acid la stomac însă nu mai vrei să iei calmante, ai auzit că fac rău la inimă, vânzătoarele de porumb fiert ţipă după tine, ai nevoie de o plasă pentru ţânţari, nişte vopsea verde, câteva vorbe bune şi-o trecere de pietoni, e cald tare, trebuie să iei masa în oraş – „buci-buci nepomuci” strigă un ţigănuş după o domnişoară ce intră în magazinul de pantofi.

Aspiratorul te enervează cumplit la 40 de ani – cumperi o sticlă de coniac, faci un ceai, arunci la gunoi o cutie de chibrituri, îţi pui băutura într-un pahar de duzină, îţi rezolvi afacerile prin telefon, aspiratorul sună ca o pompă pentru beton, ca un abzeţer de cărbune din memoria ta, nici măcar vrăbiile nu mai vin pe ploaia asta, ea zice, amabilă, să mergi să faceţi o baie, ştii ce te aşteaptă în cadă şi bei tot paharul deodată, deschizi un caiet şi pe masa din pal melaminat începi să tragi linii, eşti inspirat, creezi o grafică superbă – ea se îmbăiază singurică, şi-a terminat treaba pe ziua de azi, nevastă de scriitor, ce puii mei.

Ai 40 de ani şi lucrezi tot la salubritatea publică – toamna, schimburile de noapte sunt pe gustul tău, mături alene frunzele de pe străduţele vreunui cartier, te gândeşti la nevastă şi la copiii care dorm duşi, te mai opreşti să fumezi, femeile salubrităţii vin în spatele tău cu un tomberon pe roţi, adună grămăjoarele de gunoi, mai schimbi câte o vorbă că şi ele sunt văcuţele lui Dumnezeu, de la sânii căzuţi sug în continuare familiile lor, soţii le troznesc adesea dar văcuţele merg mereu acasă cu salariul, spre dimineaţă te opreşti la un chioşc, iei o vodcă ieftină în sticlă de plastic, predai mătura magazionerului şi în câteva minute baţi la uşă, cei doi băieţi mai mari se pregătesc să plece la şcoală, nevasta la munca de zi pe alte străzi, bei câteva pahare şi te cuprinde obişnuita şi plăcuta somnolenţă, înainte de-a adormi te întrebi dacă mătura ta nu e cumva, în acel moment, în mâinile nevestei, îţi imaginezi cum o mânuieşte ca pe un falus lung şi subţire ca al tău, las că vine ea acasă, te iluminează un gând rebel – i-o vei pune, sigur că da, cu aia subţire şi lungă.

Eşti la mâna lor când faci 40 de ani – e nevoie de diplomaţie în Orientul Mijlociu, îţi e dor de Vanghele Gogu şi de cântecul lui „Ninsoare de adio” dar treci strada, intri în camera de hotel cu plicul ştampilat de măreaţa ambasadă română, citeşti: „Emiratele Arabe Unite este o federatie formata din sapte emirate suverane, formate cand britanicii s-au retras din Golf in 1971. Capitala federatiei, Abu Dhabi, se afla in emiratul ce poarta acelasi nume. Emiratele Arabe sunt dominate de desert, in acelasi timp insa este o tara a peisajelor contrastante, de la dunele de nisip care inspira calatorul la oazele bogate, de la muntii stancosi la campiile fertile. Emiratele Arabe Unite, una dintre destinatiile turistice care se dezvolta cel mai repede din lume, are toate ingredientele necesare pentru o vacanta de vis: soare, nisip, mare, sporturi, legendarele duty-free- uri din Dubai, o cultura traditionala care intriga turistul si un mediu sigur si primitor. ”, îţi vine să urli, ăştia de prin politică nu ştiu ce e gramatica sau diacriticile, statul tău ţi-a închiriat o cameră la „Al Manzil”, aveau reducere, s-a plătit doar 230 de lire pentru 10 zile, te uiţi cu ciudă la cămila tolănită în umbra maşinii tale din parcarea hotelului, afli că un tip, Victor Ponta, a fost prezent la ceva raliu prin Piteşti, îţi vine să le spargi gura tâmpiţilor ce te-au trimis prin căldurile astea, spumegi, în maşină intră o femeie îmbietoare, scoate 2 bancnote din portofelul de pe bord, te descheie la pantaloni, ţi-o scoală în 10 secunde cu limbi şi supt profesionist, pune prezervativul, te încalecă şi într-un minut îţi vine să fii cel mai bun prieten cu V. Ponta – chiar cu Iliescu, Băsescu, Stalin, Ceauşescu, Lenin, Hitler etc. şi cu Alex Ştefănescu, desigur.