|
casino club  text publicat la 28.07.2010, 21:43 categorie: poezie 
|
||
într-o zi vom fi la adăpost. o să le dăm tot ce vor. o să mănânce lapte cu cereale din cutii frumos colorate. în sandale & haine ușoare vom trece iar ruinele astea nu îi vor stârni niciodată. nu vor vedea cum noi ne uităm unul la celălalt aceleași imagini – decembrie 2007 când afară ploua eu ți-am cerut bani de țigări. era 5.40 n-aveam voce. semaforul era roșu dintotdeauna & chioșcul de peste drum părea o himeră. vedeam degetele vinete în șlapi. m-am repezit la dos sub firma luminoasă. înăuntru erau voci calde fețe zâmbitoare. am poftit am zis ce mama dracului cât o să mai strângi halbe de pe mese. am mers la tipu în cămașă roșie îl știa lumea. am luat un pix și-am semnat că-ntr-o lună predau cheia dar nu durează atât îl asigur. îmi tremura vocea am zis 30 de mii roșu. în coada ochiului se aduna lumea roata se-nvârtește la fel de simplu mereu. twenty-four black even sună o voce metalică pe care o aud în vis. ziua mea. nimănui nu-i păsa dar 6.15 am intrat pe ușă. ce bine că ațipiseși. am uitat de țigări – văd aburi pe lângă burlane găurite. plouă din nou. îmi trag mânecile. suflu. e o primăvară rece & cartoanele astea sunt tot mai ude. tot mai moi
“e o primăvară rece & cartoanele astea sunt tot mai ude. tot mai moi,
twenty-four black even sub firma metalică de la padocul cu cărți și secrete despre mic-dejunuri, fără lapte cu cereale din cutii roșii sponsorizate dintotdeauna de țigări luminoase, fără. doar ploaia.”
sincer nu-mi place stilul ăsta minimalist cu ambiția lui de a găsi semnificații în situații imposibil de nesemnificative. ca să nu le spun derizorii că aia e doar aparența care se vrea autoironică la limita plictiselii. dar, ca să prezic reacția ta, nu e nicio tragedie întrucît nici ție nu-ți place infrarealismul cu ambiția lui prea explicită. lumea-i dă cu titirezul înainte și jocurile sunt făcute. să vedem cui îi va da dreptate realitatea.
imi place comentariul tau, asztalos! in sfarsit ai zis-o si tu din suflet!
x, mersi! imi place „fără lapte cu cereale din cutii roșii sponsorizate dintotdeauna de țigări”
esti dement!
stairway to heaven or highway to hell?
well…just both…day’n'night
aint’it?
ritmul si atmosfera unui hit electro pe bune apreciez talentul
mersi, alin! in sfarsit cineva care apreciaza talentul in tara asta!
yeah, xiron, ain t it fun?
ie că e fain – pentru cei ce nu știu engleză
bah nu ştiu ce să zic. am citit ieri noapte, rupt fiind, am citit şi acum, cu ochii limpezi. eu zic că-i mai mult un experiment, un exerciţiu de gen, de flash care încearcă să spună altfel lucrurilor pe nume. părerea mea e că nu-ţi iese. ca text de sine stătător, se dărâmă. nu ar fi de vină “situaţiile imposibil de nesemnificative”, vorba lui g. asztalos (deşi nicio situaţie nu e nesemnificativă, atâta timp cât pui carne pe ea, fie că eşti sau nu vegetarian), cât un cotidian “prea cotidian” ca să lase loc şi pentru altceva (de exemplu, o răbufnire complementară, scurtă, dar necesară, de ficţiune pură, o altă lume, aparent autonomă de casino club, dar care, behind closed doors, nu poate rezista fără import), şi o fragmentare (a versului?) care parcă mă pune la volanul unui ferrari, pe un drum de ţară. fără semne de punctuaţie, ar fi curs mai lesne, aidoma unor poeme postate anterior, care chiar îmi plac (cămin 13b, poemul unui copil rău).
la nivel audio, e genul de poezie pe care 80 de inşi, din 100 prezenţi în sală, o aplaudă “pentru că aşa e frumos” sau “ca să nu fie linişte după lectură”, după care mai aruncă şi un “oau, ce bine traduce experienţele”. nu ştiu însă, dacă traducerea e procedeul optim, în cazul de faţă.
şi ca sa fiu mega-subiectiv, tre sa ma leg si de ţigări. înţeleg, e elementul care conferă un caracter ciclic, începi cu ele, le vrei, apoi uiţi de ele, atunci când circumstanţele te invită să uiţi de ele. lăsând interpretarea (sau suprainterpretarea) la o parte, precum şi faptul că apar de două ori într-un text de 11 rânduri (format fdl), parcă prea afectat, prea hipster-worthy e registrul pe care îl creează ţigările, cafeaua şi restul ustensilelor care te fac să arăţi interesant în poze, şi pe la cenaclurile ţinute-n camere slab iluminate.
vorba aia, ţigări fumez şi eu, care-s nefumător.
imi venea sa zic „in plm, ba vlad, tu imi reprosezi o repetitie a ideii de tigara, cand ai poemele alea in care zici <> de 40 de ori in 80 de randuri?!”, dar mi-am amintit ca suntem pe un site de literatura si ca trebuie sa vorbim elegant. 
in primul rand, iti multumesc ca ai citit poemul asta si dupa ce te-ai trezit, „nerupt fiind”, ca sa imi spui niste lucruri destepte, nu doar primele impresii.
in al doilea rand, am scris poemul fara semne de punctuatie, am vrut sa vad cum suna, dar am simtit ca-i nevoie de taieturi. in continuare cred ca e nevoie de taieturi. dar ma bucur ca te-ai legat de acest aspect, e partea aplicata a comentariului, in fine, jumatatea de parte aplicata, mai e jumatate si pe faza cu tigarile.
in al treilea rand/al patrulea paragraf, tigari, paine, oua, pungi de sange, cola, ciocolata (nu conteaza produsul, ai prins ideea), cand esti tripat nu te intereseaza, esti blocat pe lucrul ala.
in ultimul rand, just for fun, o intrebare: ce fac ceilalti 20 de oameni care NU aplauda dupa ce termin eu de citit poemul asta? isi odihnesc palmele, ei au fost delegati sa-l aplaude pe vlad dragoi, tipul care a citit inaintea mea, asta… la fel, ca sa nu fie liniste in sala.
si nu mai fuma, frate, ca si-asa nu esti sanatos…
aoaleu ce s[peed pe baiatul asta vladragoi da se vede difrenta de clasa ca de la ursuletz la seria 6 cum comenteqaza si limbajul cool sigur p sine
si nustiu d ce e nevoie de cuvinte urate ca doar nu stam p mess acuma. ce inseamna plm ba vlad unde ne credem aici. ce apreciez si talentul de care am zis dar si cannd zici acuma am simtit ca nu e nevgoie de taieturi, caci asa se face poezia si arta cand simtim caci in fapt acesta este talentul pur
bai alin, las-o mai moale. pe bune, am inteles. mersi ca apreciezi tot felul de lucruri dar, in acelasi timp, esti si un dur cenzor (ca doar nu ajungem la summitu g20 cu limbaj de messenger). zicea un poet acum ceva timp ca unele poezii pur si simplu nu suporta virgula. asa e, trebuie sa o simti. dar eu nu suport comentariile in care nu exista virgule. sunt de acord cu scrisul fara diacritice, e inteligibil, il pui unde ar putea exista dubii („fete/fețe” etc.), dar comentariile, toate, fara exceptie SUPORTĂ VIRGULA!
se rezolva gata .n-asi vrea sa te superi pe mine, respect
ok
nu e chestie de eleganţă aici. de fapt, nu e chestie de nimic. chit că sunt ăl mai fundaş textier din marele lanţ trofic al literaturii româneşti “pă bune”, când comentez textul altcuiva, eu sunt exact asta: un simplu comentator. unul e vlad drăgoi, scriitoraşul, altul e vlad drăgoi, criticul cu pretenţii pe care nici el nu le respectă. mă rog, de cele mai multe ori, ăştia doi se scuipă cu debit mare când se mai văd pe stradă.
legat de chestiile pe care eşti blocat. cât crezi că poate funcţiona persistenţa asta? atât pentru tine, cât şi pentru public, dacă vrei să ai unul. dă un search în pdf-ul ce ţi l-am trimis şi scrie “kill your darlings” (sau your babies, nu mai ştiu cum era). reiau ce-am zis în primul paragraf. nu-s eu ăla care ţine cont de astfel de lozinci, dar uneori mai am momente în care devin un citior “blue collar”, străin de tripurile altora, dornic doar de un text care să-l ţină.
ştiam că o să pui întrebarea asta, dar răspunsul era prea ieftin. mă rog, ceilalţi 20 (câteodată mai mulţi, câteodată mult mai puţini) sunt prieteni, aplaudaci intimi, care nu cer bani pentru asta, voteri garantaţi şi fideli etc
cu toţii îi avem. e constanta fără de care ne-am oftica până am vomita negru, ori de câte ori am auzi sintagma “corect politic”.
mi-e teama ca trebuie sa-ti spun adevarul. vlad, aseaza-te… tot eu i-am platit si pe cei 20, asa, sa se joace cu tine, sa te sustina, sa te aplaude. asta a fost pasul 2, imediat dupa ce-am privatizat poezia si-am inchiriat un public.
păi vezi că n-ai făcut treabă bună. când nu te uitai, ăştia-şi băgau mâinile-n sân şi începeau să arunce cu roşii în mine
data viitoare mă ocup eu de organizare
http://www.romanialibera.ro/util/timp-liber/biblioteca-anarhistilor-195134.html – articolul e scris ca un cur, dar merita citit, eu nu stiam faza si chiar vreau sa trec pe acolo, sa vad cine ce-a facut, care-i atmosfera etc.
salutare bogdnam cosha, imi cer scuze dar azi nu ma pot abtine.
voi pune aici
un link
catre Robert Agape
http://fdl.ro/author/agapes/
ti-am gresit numele, imi cer scuze, era bogdan. ca sa ma ierti, mai pun aici ceva:
http://fdl.ro/author/agapes/
sombeody stop meeeeeeeeeeeeee:
http://fdl.ro/author/agapes/
bravo, agapes! acum te simti mai bine?
da
e perfect atunci. ai fost foarte iritat zilele astea.
nu
n-oi fi fost tu iritat,agapes, dar ne-ai iritat pe noi..sau cel putin ai incercat.
azi n-am chef de explicatii, da’ pentru mine ii fain textu’.
„îi fain (textu)”?! hahaha, pai tu esti dobrogeanca, de cand:
e/este = îi
si
mișto = fain?!
dobrogeanca prin nastere,prin vocatie de pretutindeni
in vremurile astea, trebuie sa te adaptezi la orice[sau oricui]
cum adica, moldovenii is oricui?? aiasta nu se poate, maiestate !
iar fain se scrie fine si zice dictionarul ca poate sa usture – parca si textul, idem
te-a usturat textul?
buna dimineata, eu am baut cafea si nu mi-e somn voi cum o duceti?
in pokets-urile obrajilor ca harciogii pana se raceste, apoi o defluez inapoi in filigea la reincalzire doar de’a doua oara meritand deglutitia cu noi efluvi aromatice nebanuite dac-o bei de’a'ntaia
ai obiceiuri urate iroane, dar sa stii ca in gura se ascund multe bacterii, tu le versi in cana dupa ce tii cafeaua la caldura, bacteriile se lipesc de cana, nu le mai scoti nici cu mama pururilor, apoi dai la oameni sa mai bea din acea cana, cand ai musafiri, si nu stii ce au patit apoi. scuze, ma uit prea mult la dr house
Ireal cat timp de pierdut poti avea agapesare
@xiron, am inteles toata propozitia ta, inclusiv acele doua fetze care rad continuu. insa sincer sa fiu, nu am inteles fatza care plange. lamureste-ma
razatoriu pen’ca ai si ‘mneata putirintza de a face pasi balerinati in fluid crayz-image linkage… si smiorcaitoriu pen’ca s-o racit cafeaua cat timp numaram puzderia de bacterii care poate juca habauc petanque in boturile harciogilor bipezi (tu esti de vina perversule)
:-! :-D