FDL.ro » evenimente / știri

La Expoziţia de poezie a lunii februarie: “Zona nouă”

Călin Sămărghiţan — Wed, 01 Feb 2012 17:44:34 +0000

Serile artgotice continuă cu Expoziţia de poezie a lunii februarie.

Va “expune” Cenaclul literar “Zona nouă” condus de poetul Radu Vancu.
Activitatea tânărului cenaclu sibian poate fi urmărită şi la adresa: http://zonanoua.wordpress.com

Marţi 7 februarie, ora 19.00
la Bohemian Flow, Piaţa Mică nr. 26, Sibiu

Vă aşteptăm!

Seara iluminată de Poezie & Folk

satanail petruț — Tue, 31 Jan 2012 10:52:45 +0000

Mugur Grosu, Adrian Suciu, Stoian G. Bogdan, Mihail Gălățeanu, Florin Caragiu, Dorel Istrate, Florian Silișteanu, Justina Radu, Adelina Fleva, Cristian Pavel, Cristina Cârnicianu, Leonard Ancuța – iată doar cîteva dintre motivele pentru care merită să veniți joi, 2 februarie, ora 19.30 la BOEMA 33, din București, pe Bulevardul Dacia nr. 18, la ”Seara iluminată de Poezie și Folk”.

Daniel Vorona, organizatorul acestui spectacol/manifest, în cadrul celei de-a 68-a ediții a serbărilor revistei ”Vama literară” promite un eveniment 3D, cu muzică, poezie și culoare.

Dimensiunea muzicală a evenimentului va fi susținută de Tic Petroșel (chitară, voce), Ana Maria Dumitru (chitară, voce), Traian Chiricuță & Roata Nouă, Luana Elena Stroe (chitară clasică), Nelu Susan (chitară, voce), Adina Maftei (chitară ,voce).

Invitatul special al serii este Mircia Dumitrescu.

Vor mai participa Afrodita Androne (actriță la Teatrul Național București) și Andrei Goci (actor la Teatrul experiment de Poezie ”Vama”).

Culoarea va fi susținută de artistul plastic Mihai Boroiu.

Câștigătorii Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” (Opera Prima) 2012

Ioana Dunea — Sun, 15 Jan 2012 14:35:46 +0000

Echipa fdl îi felicită pe câștigătorii Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” (Opera Prima) care sunt: Andrei Dósa, colegul nostru, pentru volumul “Când va veni ceea ce este desăvârșit” (Tracus Arte) și Crista Bilciu pentru volumul “Poema desnuda” (Cartea Românescă).

Nominalizații la Premiul National de Poezie Mihai Eminescu (Opera Prima) 2012

Ioana Dunea — Tue, 10 Jan 2012 13:28:20 +0000

Crista Bilciu (1978) a câștigat concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor ediția 2011 în urma căruia a publicat la Cartea Românescă volumul de debut, Poema desnuda. Horia Gârbea spunea pe coperta a 4-a a cărții: “Cînd am citit fragmente din textele Cristei Bilciu și-am aflat că participă la concurs, am și văzut-o cîștigătoare. Originalitatea ei este uimitoare, dar cel mai mult m-a impresionat lipsa artificiilor pretiozitatilor, «fitelor» poetice sau dimpotriva anti-poetice cu care majoritatea debutantilor isi fardeaza discursul. Naturaletea versurilor cucereste si cred ca este dintre cele care pot trece de la publicul curent al poeziei spre «cititorul obisnuit», atit de greu de vinat. Crista Bilciu afirma transant:«literatura te face curva». Ce sa-i faci? Asa cum stiti, cei care scriu isi asuma si riscuri…”
“Al lu’ Cincistele este un mare critic literar,/ este literalmente mare/ are 3 metri înălțime/ si deci e cu capul în nori/ de fum de țigări fine, de contrabandă/ (deși picioarele îi sunt pe pământ)./ Din cauza înălțimii lui,/ Colegii de redacție și de breaslă/ au fost nevoiți să-i construiască un turn.”

Andrei Dosa (1985) a debutat în octombrie 2011 la editura Tracus Arte cu volumul “Când va veni ceea ce este desăvârșit” volum pentru care a primit premiul “Iustin Panța”. Pe coperta a 4-a a volumului nu sunt referințe critice pentru că, după cum afirmă poetul, “poezia mea mă recomandă cel mai bine”.
” de când mă știu/ adorm în timp ce mama/ frământă aluatul/ până se face un obraz rotund de copil/ amestecă mâncarea pusă pe foc/ cuțitul râcâie coaja cruditătilor/ cru cru cru/ luminează/ galben portocaliu si alb/ lumina asta intră pe sub/ ușa camerei mele însoțită/ de vocile teatrului radiofonic// și dacă toate astea n-au contat/ atâta timp/ acum au puterea unui preinfarct// când va muri/ voi da radioul la maxim/ voi cumpăra un robot de bucătarie/ și îl voi lăsa să meargă in gol/ să nu se audă până afară/ cum eu in cameră”

Matei Hutopila (1987) a câștigat concursul de debut organizat de către Casa de Editură Max Blecher și Editura Herg Benet. Despre volumul “copci”, apărut la Casa de Editură Max Blecher, Claudiu Komartin spune pe coperta a 4-a: “Hutopilă enervează și emoționează, uimește și înoiește, ca orice poet valoros, fără să pună la bătaie nimic altceva în afară de talentul si energia lui formidabilă”
“glodul de sub tălpile tale goale/ glodul vâscos cu firicele aurii dintre/ degețelele tale albe și reci după ploaie/ lasă urme pe scoarța zarzărului/ sâmburii merg în buzunar sa fie sparți aldată/ zarzăre verzi cu oranj și pistrui și acre/ mâncărimea plăcută a picurusului pe față// glodul din vale de casa ca un majun cu urmele tălpilor tale miniaturale/ și soarele lămâi de după- masă”

Vlad Ioan Taușance (1979) a debutat în 2011 cu volumul “legende urbane” la editura Herg Benet. Pe coperta a 4-a Răzvan Țupa observa: Diferitele moduri de destrămare interioară găsesc în vocea din acest volum o bază capabilă să le developeze. Şi developarea continuă până la imaginea recurentă a cuvintelor rupte, a scenelor fluide, a absenţelor care apar aici ca fondatoare ale identităţii poetice: “în noaptea asta e linişte/ şi nimeni nu mă priveşte în ochi/ şi nimeni nu smuceşte la dans/ şi nimeni nu îmi vede blugii/ şi nimeni nu ştie cum mă cheamă/ şi nimeni nu mă cheamă/ în noaptea asta sunt eu”

Nominalizații la Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu (Opera Omnia) 2012

Ioana Dunea — Wed, 04 Jan 2012 15:07:42 +0000

Ovidiu Genaru (1934). a debutat în “Luceafărul” în 1964, iar în volum cu “Un șir de zile” (1966). despre poet Alex. Ștefănescu spunea: ” Când citim o carte de versuri de Ovidiu Genaru, avem senzaţia că ne aflăm în spatele unui pictor care tocmai transferă pe pânză, cu ajutorul pensulei şi culorilor, peisajul din faţa noastră. Vedem, încântaţi, cum un drum de ţară, prăfos, pe care trece un banal car cu boi, se eternizează şi capătă o semnificaţie artistică. ”
“Marea aruncă la ţărm manuscrise pierdute,/ àcele reci ale spaimei de apă./ O, crab bătrân, soare care nimiceşti şi învii totul,/ o, lucru de mână al mării! Moartea lucrează lacom./ Ne vom întoarce la var şi nisip oricum s-ar petrece/ viaţa cea de toate zilele./ Oul explodează în palmă şi cântăreţul scrie pe năluci./ Moliciuni perforate de rouă!/ înnoptăm într-o scoică; părul tău,/ draga mea, îmi luminează cina săracă.” (Marea)

Ion Mircea (1947). a debutat cu volumul “Istm” (1971). Mircea Cartărescu îl plasa în compania Angelei Marinescu, a lui Daniel Turcea și a lui Virgil Mazilescu în zona poetică în care persistă mari teme ale modernității, observând în textele sale “o latură ludică, mai puțin încrâncenată”
„Sunt croitorul mării/ cine dar cine-i cunoaşte măsurile/ talia de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă şi arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentaţiei şi o ridic de subsuori/ şi măsurând-o cu braţele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroaşcă pe mâini şi pe faţă// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat şi festiv al fiinţei.” (Haute couture)

Nicolae Prelipceanu (1942). a debutat în 1966 cu volumul “Turnul înclinat”. “Nicolae Prelipceanu se exprimă frecvent prin temele modeste ale proximităţii, înlocuind explozia vitalistă cu oboseala de-a fi. Decorului măreţ i se substituie banalul, anodinul, prozaicul, producînd impresia unui “realism” asumat.” (Gheorghe Grigurcu)
“deşteptarea în gara de nord că măturăm culoarele/ astfel se trezesc din somn românii/ care nu mai aşteaptă nimic/ nici un tren nu mai vine/ nici un tren nu mai pleacă/ numai cîte-o boare palidă mai pîlpîie/ în ochii lor stinşi/ tac şi se tem se ascund unii după alţii/ totuşi cine trebuie îi vede/ sînt murdari/ put/ unii au ochii sticloşi/ cu toţii s-ar face cît mai mici/ ca să nu-i poată nimeni identifica/ să nu-i pună la socoteală nimeni/ ştiţi/ noi nici n-am existat vreodată/ totul nu e decît iluzie o simplă iluzie/ şi măturoiul chiar şterge această iluzie/ şi ea se pierde într-un nor de praf/ ca-n Grand Hotel Victoria Română/ ca-n atîtea alte dăţi// stăm, de o parte şi privim totul/ cu îngăduinţă/ pînă cînd unul întreabă candid/ bre dar aceia nu sîntem noi?/ morala/ deşteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veşnic somn uşor” (deşteaptă-te rămîne)

Doina Uricariu (1950). a debutat cu volumul “Vindecările” (1976).
“Numărătoarea s-a terminat/ Cinci degete de la o mână, cinci degete de la/ mâna cealaltă,/ Coastele ţin în coşul lor de calciu gălbui// făptura nu prea înaltă./ Deasupra lor, ca două toarte mai cresc/ din amfora cărnii, sânii cu vinişoare albastre sub/ piele,/ pe care îi mângâi de parcă ai învăţa un meşteşug/ de la împletitorul de nuiele,// de la cel ce suflă în băşica de sticlă/ boltiri şi muguri, alunecări de odăjdii peste tămâie/ de la copilul ce culege din iarba arsă de brumă/ cea din urmă căzută gutuie.” (Numărătoarea)

Vasile Vlad (1941). a debutat cu volumul “Pedepsele” (1968). “Puse cap la cap, poemele lui Vasile Vlad alcătuiesc și ele un fel de discurs pe cont propriu, un soliloc ai spune dezordonat, dacă nu te-ai grăbi să nu vezi că este organizat totuși de persistența unei stări care alege din realitate doar formele și semnle deznădejdii” (Eugen Negrici)
“versurile lui Vasile Vlad bruschează, mai degrabă, printr-o dramatică, dureroasă neputință de asumare a oricărui protocol, a oricărei convenții, a oricărui cod.” ( Mircea Iorgulescu)
“Nu stă nimeni la umbra stejarului iarna,/ orb fiind nu-ți mai ștergi oglinda/ Știi să strigi: Am să mor, am să râd, nu cer nimănui să mă crează/ Urâți-mă. Slăbite-s împletiturile cărnii,/ Inima slabă ca un cal cu piedică la picioare/ Să nu mai zic odată că/ toți vorbim omenește și fiecare-și vorbește omenasca sa? Să zic de prapurii imediatului în/ tot ce-i culminant?/ și, mereu mai sprintenă ca niciodată?/ Moartea-evantai” (Cântecul III)