la telefoniste țăcăne fire becuri se-aprind strălucesc
degetele lor lungi se termina cu unghii lungi colorate
se simte prin aer vizita o tensiune
clipesc tot mai des tot mai scurt trag de cabluri nervoase

ne furișăm prin spate o ușă secretă
printre cutii cartoane am putea rămâne așa mult și bine
respirăm încet părem niște umbre
teama ne sporește
ne reduce
ne ține

tata alinia cartușele pe masă

iepurii tăceau cu ochii deschiși

treceam palma

peste alice

erau reci și

atât

atât

de frumoase

cum ți-ar rămâne o ploaie la îndemână

de câte ori vrei

s-o simți și apeși

*

Nu

nu sunt vase murdare în chiuvetă

în casă niciun parfum

aparte

un ceardas la radio

dimineața își scoate instrumentele

prin cei prezenți

și le montează

*

subțire pe scări

piciorul ei

în șuruburi de lumină mâinile

atente deasupra mea

visez cum sărim de la fereastră împreună

cu confetti în păr

arma tatei e un clarinet

atârnă deasupra orașului și peste tot

totul e o scânteiere

apoi dintr-odată

nu se mai simte

nimic

și e ca o dragoste

sigură

mă orientam după culorile lor când îmi jucau în palme

lumina cu bec roşu a lămpii de cameră prima pastiluţa galbenă lumina maro a doua  pilula albastră şi ruperea

flaconul devenit lichid în luminile becului oranj pâlpâiam ca un bec intermitent dacă nu mor acum atunci peste o ora cât noroc zăpăceală ace în creier răsucite de mai multe ori într-o singură secundă de mâini necunoscute din lucrătura asta nici dracu nu mă mai scoate lumini şi pilule împachetate în ţiplă de aruncat repede-repede sub limbă foc automat

când

luminile îmi ardeau ochii se lichefiaua la orice deschidere a pleoapelor

îmi întorceam mintea spre oraşele devastate de unde uitam să mă mai întorc singur acasă până la trezire doar ceaţă

ea nu mai era a mea amsterdamul meu îndepărtat un pat într-o cameră la parter iar afară lumini incerte oameni care se apropiau de scară cu scări în mâini şi sacoşe

unde le era locul dacă nu acolo dacă nu aici

glasuri de copii zgomotul îndepărtat al unei capitale infectate  fericirea lor atârnată pe sârmă abţibild multicolor alături de haine amintirile nu mai valorau nimic nici pentru ei nici pentru mine păreau împrumutate din mintea altuia sau a tuturor din acel bloc olandez berlinez andaluz toate într-unul toate praf auriu portocaliu întins sub fiecare balcon după fiecare oftat auzit prin plasa geamurilor

şi între toate sendviş dragostea- şopârlă  izbită de pământ şi organe vorbitoare care tac revărsate

pe fiecare treaptă urme de lup în zăpadă dar de unde

aveau dragoste pentru noi dragostea era pe zidurile wc-urilor înscrisă indicatoare prescripţii indicaţii

noi avem grijă de voi noi noi noi noii

dragostea de soră dragostea-spital dragostea cu inscripţii şi seringi sub piele o vitaminizare standard îmbelşugată nu mai aveam nevoie de nimic ne hrăniseră destul ne terminaseră înainte să ne dăm seama de apa prin care treceam dincolo de gât doar mâl

scurs în valuri prin saloane cu tot cu buruieni şi resturile celor deja ucişi de pastilele-test

surorile da ele ne pregăteau cu grijă noile anestezii ultimele plecări penultima mărturisire preluată direct de acolo de unde nu primeşti răspuns dar poţi aştepta împăcat )