eu sunt salamul de
vânat care a îndrăznit
weltanschauung

servus trupule
mi-e dor din tine

*

acel erectus fad
şi-a aprins o ţigară
l-a sunat oarecare

i-am făcut cu ochiul
din poartă

nu era jazz
pe afiş

era verde

ştiam că pierde
simbria

*

îmi văd icnetul

nicicând nu veţi fi
tigri nu ştiţi sărutul
holistic

noi nu murim pentru
scaune cu două
picioare pe preşuri vii

noi doar
mergem în cerc

Mai întîi cade în genunchi de parcă ceva greu
o apasă brusc în partea din față și ochii-i
se umezesc. Un vînt iscat din senin înăuntru
bate prin ei tulburînd zăpada.

Apoi se prăvălește restul corpului sub privirile
nepăsătoare ale bărbatului care nici măcar
nu-și mai spune în gînd:
Așa a fost să fie.

Voi stați la căldură; pe televizor știri
despre vremea de afară. În continuare
ger de cîntă pietrele, zăpezi
ca-n poveștile bunicilor.

Stați liniștiți, nici măcar nu știți ce culoare are
zăpada din spatele curții, nu știți cît durează
pînă ochii blînzi se umplu de iarnă.
Un vin fiert sau un ceai,

o așteptare plăcută la gura sobei
pînă cînd se deschide ușa și intru cu tot
cu înghețul. Le văd fețele cînd trîntesc de podea
căpățîna cu ochi albi ca o acuzație-n alb,

le simt picioarele tremurînd. Toți tac,
aerul încă vibrează. Căpățîna privește fix
în sufletul lor și ultima fărîmă de viață
și durerea rămase în ochii ei albi

își caută o gazdă. Cînd genunchii li se-nmoaie
ca picioarele din față ale vitei iar ei caută
să se spijine de ceva, sparg tăcerea:
Am venit. Am venit s-aduc carnea!

„Eu merge destul de mult cu spatele . este un stil de viaţă”

când iese în public
Eu cară în spate o piticanie mică şi slabă
pe care
a botezat-o Phaenomena
după numele mamei şi al tatălui şi a lui Publius Ovidius Naso

ea îl ajută să meargă cu spatele kilometri întregi
timp în care
vede lucrurile dintr-o cu totul altă altă perspectivă
numită perspectiva lui Eu

chiar a scris despre asta într-o postare pe facebook

„am un avantaj faţă de voi toţi. pot oricând să o iau de la capăt fără să mă întorc .”

( după fiecare plimbare Eu ascultă pink floyd o priveşte duios pe Phaenomena cum doarme cu ziua în braţe şi mai şterge un X de pe zid)

iacă, doi sub lună. luna (logic)
peste
el e albăstrui iar ea-i jumate
pește
când ei se sărută luna năpâr
lește.

sus culise
manichiuretînd mantise
se-auzi în corn de-argint zvon de toate persiflant
mugetul de carburant
nu e început de eră colo-n sîn de balastieră
dară tună-n bloc motoare
neremodelînd un mit
un apel la reciclare
ars troheic şi scrîşnit

dură cu şasiu concret
de-otto diesel cu efect
se urni spre duna-n ştrasuri
piuliţe zguri extrasuri şpan perlat în grea unsoare
carne dezgolită-n tropi vapori grei de compactoare
bucşe din metal plesnit
vagmaistra fraulein Schmidt
warum warter wo is carter
sie matal’ carburatoare n-ai clapete difuzoare
so marş schnell la presetupă
ca să rudăreşti ab siehen ein motor la zwei şalupă

doar privind etern scînteia nu poţi descifra egeea
ilionicu-atelier a trecut în efemer
şi se dumiri din greu carburatoru cel aheu

într-o hală lîngă gard

printre fiare ruginite

/era colea şi-un hidrant cu frizură de perdant/că-l aşteaptă
circegaard
grea fălcoasă şi dexteră
ca o nouă archeopteră
nici speranţa să nu-i lase
cu o cheie de trei’şase

cu mult fler
aş voi să trec agale ca prin unt de-omer prea moale
dar helas pe vergaser
într-un august trepidat circe nu l-a fermecat
tot suin în sus pe banc
printre fălci căscate ţanc
miticul carburator a sfîrşit în laminor
doar în vale printre şine
pe-un peron ca în ithaca c-un taluz ce-şi paşte vaca
în zadar l’ aşteaptă nor
de amar şi reşapare antisepticu’i amor o chiulasă mică grasă
cu prezoane lucitoare
surfilînd din cabluri multe
şi vreo nouă culbutoare
un goblen despre oculte