la o anumită depărtare de oraș, o femeie striga că și-a ucis copiii. în acelaș timp, pe lângă ea treceau haite mari de câini și oameni fără adăpost. nimeni n-o băga în seamă. lângă oraș, un muzician cânta la violoncel de trei zile fără oprire. la o depărtare de câte un kilometru, vedeai câte un copil cu haine zdrențuite desenând cu cretă albastră, mov, verde, neagră. în centru orașului, un om care și-a desenat în jurul său o casă. de fiecare dată când cineva trecea pe lângă el, se uita cu foarte mare teamă .

jurnalistul către omul din mijlocul orașului: ce faci aici?

omul: stau aici, aici în camera mea. nimeni nu mă vede când trece pe lângă mine.

j: și ți-e bine acolo, în camera ta?

o: da, da, mi-e foarte bine așa. când am să ies afară din căsuța asta pe care mi-am construit-o, toată lumea o să holbeze ochii, iar eu am să râd de ei

j: de ce?

o: am să râd de cât de fraieri au fost să creadă că am stat sub pământ, când eu am i-am privit atâta timp din camera mea.

j: toată viața ta ai stat singur în căsuța asta?

o: da, dar pe lângă mine mai erau și alții. au plecat. s-au ascuns printre tufișuri. au abandonat crezul, trebuia să stea în casa lor, dar ei n-au știut să și-o construiască și ia prins statul.

j: ce stat?

o: au stătut, așa li s-a spus. că au stătut prea mult și au început să miroasă. se zvonește că de fapt au murit și de aia au fost duși în tufișuri. eu oricum, nu pot vedea din camera mea. n–am vedere decât înspre vest. se face frig parcă. ție nu ți se face? știi, esti primul om care mă vizitează de când eram mic. aproape am crezut că toți oamenii arată ca mine.

j: când te uiți la mine vezi un om care arată ca tine?

o: văd un om cu cearcăne. mic și fără casă.

j: păi dacă eu sunt un om mic, tu cum ești?

o: eu sunt un om mare. sunt mai mare chiar decât casa mea. sunt mai mare chiar decât oasele mamei care m-a făcut. sunt atât de mare încât dacă m-aș ridica, mi-aș strivi casa sub tălpi.

j: ai ncercat vreodată să-ți strivești casa sub tălpi?

a: mi-am dorit. tu văd că ai reușit.

j: de unde știi?

a: ești aici cu mine.

j: și asta îți spune ție că am reușit?

o: da. oricum, cred că trebuie să fii ceva destul de mare dacă încă nu s-a luat nimeni de tine. n-ai niște cretă roșie?

j: da, uite.

a: asta nu-i cretă roșie

j: da’ tu știi cum arată o cretă roșie?

o: arată exact ca și capul tău.

j: capul meu e portocaliu. te-ai tăiat vreodată?

o: cum adică să mă tai?

j: dacă ți-a curs vreodată sânge? asta vreau de fapt să spun.

o: nu știu. de ce întrebi?

j: păi sângele e roșu. ai văzut vreodată culoarea roșie?

a: da!

j: când? mai știi cum arată?

a: da, ca și capul tău, ți-am mai zis. văd că nu asculți, și dacă nu asculți să știi că dau drumul la radio. nu vreau să-mi pierd vremea aiurea!

j: bine, bine. dar pentru ce ai nevoie?

a: vreau să-mi desenez dulapul și pernele.

j: aș vrea să te ajut, dar…

a: dă-mi o șuviță din părul tău!

j: n-am cu ce s-o tai.

a: smulge! hai smulge! dă-mi, dă-mi!

j: nu fi cretin. cum să-mi smulg părul?

a: exact așa cum îți tai unghiile. fără milă!

j: dar mi-e milă de durerea pe care o s-o simt după. ție nu ți-ar fi milă să-ți smulgi părul?

a: nu mi-e milă de nimic. nu mi-e milă să rad, să tai sau să smulg. așa cum i-am rupt oasele mamei mele ca să-mi fac loc, așa îți zic și ție SMULGE!

j: nu ne înțelegem.

o: ba tu nu înțelegi. hai dă-mi. îmi trebuie doar pentru perne și dulapuri. pentru fețele de masă și pentru vaza cu flori, și tu ai cel mai frumos păr roșu pe care l-am văzut!

j: ești cretin, omule! nu, nu, ești nebun!

o: și tu ești sănătos? ce cauți aici la urma urmei, domnule jurnalist? (jurnalistul contrariat. nu știe cum să-i răspundă)

o: îți zic eu ce cauți: vrei să vezi dacă ne numărăm venele când nimeni nu-i aproape. ai greșit domnule jurnalist, noi de fapt numărăm firele de păr care ne cad în mână. ce spui, ai de gând să-mi dai? dă-mi! dă-mi! dă-mi!

jurnalistul se retrage încet de langă om, lăsându-l pe acesta să strige din ce în ce mai tare „dă-mi!”. întorcându-se să mai inspecteze zona, nu a văzut decât kilometri întregi de pustiu. din când în când se mai aud zgomote scoase de oamenii care patrulează. cei care îndrăznesc să-și părăsească „micul univers” sunt sancționați conform regulilor. în urma  sancționărilor cei mai mulți rămân mutilați de picioare, mâini, ochi. în cazuri extreme li se arde părul de pe membre, față și cap. nici un om imprefect nu este lăsat să locuiască în Castelul de Cercuri. toți cei aduși aici trebuie să îndeplinească norme de conduită și înfățișare.

 1

gândurile

: casa de tip familial dealul florilor

: well here we go

: nu încă

marius:  ce faci diseară

roxana:  la şapte vine prietenu’ şi ieşim în oraş

marius:  tu curvă tu nu poţi nici o zi fără pulă

roxana:  mă tu s-o faci pă mă-ta curvă că n-am încălţat sosetele deodată

marius:  taci tu curvă că nu mai e nimeni pe lume care nu şi-o băgat pula în tine

roxana:  ba da tu cretinule tu nu ai nici gheţ în coaie

marius:  pentru că l-am golit la tine şi la măta-n gură

roxana:  în gură la mă-ta aia curvă nu ţi-a mâncat cumva şi puţulica nu că nu se sătura cu ea

marius:  tu pizdă tu să faci pe mă-ta curvă

roxana:  de ce mă dacă io-s curvă la ea se vede c-a luat muie uite te-a făcut pe tine vorbeşti aşa uşor de curve poate că o fac de foame poate au un copil acasă şi oricum io nu m-am dus pe variantă ca şi curva aia la care-i zici tu mamă

marius:  tuuuu

hârmălaie de strigăte scaune răsturnate uşă trântită uşă zgâlţâită şi în final un geam spart:

un copil:  prinde-o

altul:  pe ea

altul:  n-o lăsa

altul:  rupe-i capu

altul:  spală pe jos cu ea

gândurile

: cred că s-a închis în baie

: a spart geamul de la uşă

: n-ar trebui ca cineva să intervină

educatoarea:  gata marius imediat sus în camera ta nu faci nimic nu aprinzi nimica roxana jos în camera de joacă îl aştepţi pe paul să faceţi matematică şi voi toţi înapoi la masă până nu vă tai şi masa de seară

gândurile

: now shall we

: cred că e foarte supărată dar  just in case mai trag o ţigară

: aicea sau în cimitir

: mai bine în cimitir poate iese cineva

2

gândurile

: să m-aranjez puţin

: doamne ce moacă

: e totuşi o baltă

: nu prea areţi  a prof de mate cu pletele astea rare unsuroase şi despicate sau cu coada asta cu elasticul ăsta soios şi hainele astea şifonate şi mirosind a transpiraţie

: de fapt nici nu prea îs m-am lăsat de facultă-n anu’ doi dar asta rămâne între noi

: şi totuşi meditezi cinci-şase elevi pe zi

: şi nimic altceva

: ba da citeşti pe autobuz şi îţi faci laba

: şi m-am împrietenit cu elevii mei măcar am scăpat de singurătate

: dar vine vacanţa vacanţa mare şi această portiţă se închide şi valurile de depresie te vor strivi de perete

: pe bune te-apasă pe creier de parcă ar fi pânza aia cu care se stoarce brânza şi nu poţi face altceva decât să te prinzi de cap şi să te învârţi prin camera ta

: şi faci  douăşcinci de ani şi hai s-o zicem pe faţă nu te-ai  futut niciodată

: câteodată chiar cred că-s un fel vampir care se hrăneşte cu adolescenţa ei ba chiar şi cu bucuria ei pe bune eu nu mai sunt în stare să mă bucur de ceva dar când îi fac ei o bucurie parcă sorb din zâmbetul ei ceva ce seamănă cu bucuria şi sunt aproape fericit

: nu-i aşa că-i un tâmpit

: gata hai la treabă

: for what pentru ultima oară

: nu chiar mai am un back-up furt calificat

 3

bate la uşă

paul:  sărumâna

educatoarea:  jos în camera de joacă te aşteaptă

coboară nişte trepte

gândurile

: deja ai încălzit cu mâna clanţa

: pula mea

smuceşte-o uşă

gândurile

: e încuiată

descuie uşa

gândurile

: a plâns

: e încuiată pe nedrept certată

: adică având nevoie de la mine de consolare

: perfect încuie ia-o în braţe

: o să mă îmbrăţişeze ea

: strânge ca menghina

roxana:  toţi se poartă aşa urât cu mine de ce că io-s bună cu toată lumea nu-s bună cu toată lumea

paul:  ba eşti foarte sufletistă

roxana:  şi puţoiul ăla i-am fost ca o mamă

paul:  hai linişteşte-te nu mai plânge

gândurile

: mângâie-o

: cum naiba te excită aşa ceva

: am atins-o 

: plânge

: se vede

: nu o strângi între picioare

: îi zic de concert plânge sună a consolare

roxana:  şi toate doamnele îi iau numai lui partea şi toţi copiii-s împotriva mea toţi îşi bat joc de mine

paul:  eu nu mi-am bătut joc de tine niciodată

roxana:  bine persoanele de faţă se exceptă ah îmi vine să mor

paul:  de ce roxana ce naiba toţi băieţii îţi sunt la picioare de la colegi de clasă până na la mine eşti tânără frumoasă doar puşti din degete şi imediat primeşti tot ce îţi trebuie dă-i în pulă pe ăştia de la casă ăştia-s puţini restul contează

roxana:  tu totdeauna-ai fost de partea mea

paul:  şi voi mai fi atât cât tu vei vrea

gândurile

: după o copilărie normală viaţa mea a fost până la tine goală tu eşti un soare peste marea mea de disperare

: bine-nţeles că această frază n-ai mai avut curajul să o caci afară de fapt bine că n-ai  făcut-o nu cred c-una ca ea gustă aşa ceva şi încă ceva fata asta nu a făcut nimica pentru tine atâta că te-a băgat în seamă şi asta doar pentru că era obligată

roxana:  eşti un băiat de treabă

gândurile

: m-a mângâiat pe obraz

: nu mai face atâta caz se şterge la ochi îţi scapă

roxana:  ce păcat că nu mergi la biserică un băiat aşa bun ca tine să ajungă în iad din prostie dac-ai fi prietenu’ meu te-aş duce cu forţa la biserică  dă-mi voie să-ţi dau şi eu ceva măcar o dată

gândurile

: o cruce

: o cruciuliţă

: e un kitsch oribil din plastic transparentă

: dar acest gest făcut din inimă n-o mai scot din gât niciodată nu mai pierd nici o slujbă de duminică

: da acum în această clipă când ea cruciuliţa-mi leagă şi sânii ei pe pieptul meu se reazămă chiar cred că dumnezeu există

: concertul

cineva bate la uşă.

gândurile

: cine pula mea bate la uşă

roxana:  e adina

paul:  poftim batista mea

gândurile

: nu deschide uşa

învârte cheia în broască.

 4

adina:  ce faceţi porumbeilor

roxana:  matematică

adina:  scriind cu limba în gură

roxana:  taci tu nu m-aş mozoli cu el niciodată e profu meu de mate

gândurile

: nu numai că n-am şansă o dezgustă

adina:  şi totuşi pe masă nu aveţi caiete

gândurile

 : scote caietele din mapă

: ca şi cum nu le bag în seamă

paul:  gata fetele putem începe

adina:  ghici ce am făcut aseară

paul:  ce?

adina:  am făcut duş împreună

paul:  fără mine

gândurile

: se sărută

: mi se scoală sunt uscat în gură

: răsfoieşte să nu vadă că îţi tremură mâinile

paul:  aşa şi ce trebuia să facem ieri ă azi acum

gândurile

: e bine nici una nu se uită la mine

: roxana se face că suge o brichetă adina începe să râdă

: and da teacher has da floor

paul:  în primul rând e mai groasă poate cu două aşa acuma ia-o-n gură bine e şi mai lungă dar nu tre s-o iei toată-n gură aşa strânge-o între buze şi suge trage mai tare aer în tine ai grijă să n-o atingi cu dinţii că te înjură de toţi sfinţii

roxana:  de ce că degetul nu mă doare

paul:  da însă o pulă e mai sensibilă şi acuma dă din cap aşa menţinând în gură presiunea adică continuă s-o sugi pe nări respiri a bine dac-o mai şi dezmierzi cu limba nimeni nu va rezista

roxana:  yeach să o iei în gură

paul:  de unde ştii că e scârboasă numai din prejudecată tocmai ineditul situaţiei aduce o excitare şi mai mare până şi mâna aduce senzaţii mai tari ca în cazul pulii.

adina:  da

roxana:  io nu simt nimica

paul:  bine adina trebe să ştii ce să faci cu mâna

adina:  hai şi bag-o tu

paul:  nu adina nu nu că m-am intimidat dar ar fi ceva deplasat

gândurile

: ce faci idiotule tu şi cu morala ta nu o răneşti cu nimica

: nu dacă mi-ar cere-o ea dac-ar vrea cu adevărat

du-te că eşti de căcat când îi mai avea această şansă

: probabil că niciodată

: oaaaah tu şi resemnarea-ţi mesianică

adina:  hai să facem matematică

gândurile

: acuma

roxana:  mor de cald  închizi ochii te rog să îmi dau jos sutienul că nu mai pot

gândurile

: de ce strângi aşa pleoapele

: pentru că sigur se uită la mine

roxana:  gata

gândurile

: nu mai scapi acuma

paul:  uite de exemplu roxana e mult mai excitantă aşa decât ar fi în pielea goală aşa vezi o formă perfectă vezi tot dar bluza păstrează misterul ca să nu mai zicem că poate şi ascunde vreun neg sau un punct negru nu zic că roxana ar avea aşa ceva

adina:  adică e mai excitant decât aşa

roxana:  tu eşti nebună

gândurile

: îi dă peste mână

: i-a scos sânul prin decolteu

: mi se-nmoaie picioarele

: trebuie să te ţii tare

paul:  da şi ce acuma trebuia să mă fâstâcesc mare scofală văd sâni în fiecare zi la ştrand mă fată nu că sânii ei nu ar fi superbi

adina:  ia nu mai face pe duru’ acuma ce n-ai fute-o pe roxana

paul:  ba da ce tu nu ai face-o cu ea scuze pot să merg până la baie

gândurile

: oau m-am ceut la baie

: de obicei cauţi o scară fără interfon şi-o oră

: şi nu cred că am lăsat un mormânt neirigat

5

dă drumul la apă

gândurile

: încuie uşa

: mă spăl la subsuoare cu săpun

: aruncă chiloţii ăştia îs murdari uzi şi rupţi în fund

: mă spăl bine-bine pe pulă şi pe coaie

: mai bine ţi-ai aranja părul ăsta

: gata

: trebe s-o faci e ultima oră

: păi ar mai fi concertu’ ăla

: nu acuma

: pot să îmi spăl înainte mâna

: ok roxana să-mi zici cuţu de nu-i simţi ceva

: şterge-te

: sper să nu-mi tremure

: şi să ştii ce să faci cu ele

: şi totuşi are examen mâine

: mă acuma trebuie ai uitat că deja a murit cineva care te saluta cu sărumâna

: era în clasa a x-a

: şi s-a înecat sau a făcut infarct

 6

adina:  adina e colegă de clasă cu roxana

gândurile

: what the fuck

opreşte apa

adina:  fac şi cu ea mate acuma roxana a chemat-o înainte de-o lucrare… e brunetă roxana e blondă mică superbă şi dezinhibată e ca o păpuşă cu corp de copil dar foarte senzuală nu are sânii roxanei dar are dezinvoltura curvei dublată şi de-un fel de inocenţă a celei care experimentează

gândurile

: bine că-i doar atât

: cum am putut să las caietul pe masă

: şi şi deschis la această pagină

adina:  tu mie mi frică

gândurile

: de ce adina de ce

adina:  examenul e mâine

gândurile

: nu mai sta la uşă întrerupe-le

trage apa deschide – închide uşa şi stinge lumina

adina:  hai paul să facem matematică

gândurile

: simt că în ochi mi se adună lacrimi

: nu clipi deschide mai larg ochii

roxana: examenul e mâine

gândurile

: et tu brute

paul:  în sfârşit ţi-a venit dorul de matematică de doi ani de zile aştept această clipă

gândurile

: suspină

: iau batista

paul:  scuzaţi-mă

gândurile

: şterge lacrima acuma

: râde am scăpat e bine

paul:  bun hai să facem funcţiile sau întâi o ţigară

adina:  e cam frig afară

roxana:  şi ieri doamna m-a întrebat ce-i cu urmele de pantofi pe geam

paul:  bine bine funcţiile

 7

paul:  în primul rând e foarte important să înţelegeţi ce-i aia o funcţie să nu o confundaţi c-o ecuaţie funcţia este o lege sau dacă vreţi o regulă prin care se asociază fiecărui fiecărui element x dintr-o mulţime un element f(x) din altă mulţime e ca şi cum fiecărui număr x dintr-o mulţime A i s-ar da câte-o săgeată cu care trebuie neapărat să tragă numai după un număr din cealaltă mulţime B aţi înţeles practic funcţia este o regulă prin care se asociază un număr la alt număr regulile cu care voi aţi lucrat în a VIII-a şi din care vi se pot da la capacitate sunt de forma

f(x)= ax+b

de exemplu dacă

f(x)=2x+3

atunci funcţia f asociază de exemplu lui  3 numărul  f(3) egal cu 2 ori  3 plus  3 adică  9 roxana cât îi  f(9)

roxana: 21

paul: perfect dar  f(1) adina

adina:  5

paul: asta era trebe să reţineţi c-orice s-ar întâmpla şi de v-ar părăsi prietenii puneţi în loc de x în expresie ce scrie după f între paranteze adică

f(2x)= 2(2x)+3

sau

f(2x+3) = 2(2x+3)+3

orice cârnaţ ar scrie după f avem

f(cârnaţ) = 2(cârnaţ)+3

dacă reţineţi asta nu veţi avea nici o problemă e ca copy şi paste la informatică mai trebuie doar să reţineţi că dacă A(x ,y) aparţine graficului lui f atunci f(x)=y şi gata aţi înţeles ceva

adina:  aha

roxana:  sigur că da

gândurile

: n-au înţeles nimica

: şi sută la sută din funcţii se dă

paul:  e pur şi simplu o chestie de înlocuire sau de alegere

ca şi cum la un bal băieţii şi fetele stau în două mulţimi compacte funcţia e-o regulă matematică

prin care să se aleagă o formulă ce face ca fiecare fată la un singur băiat să meargă nu-i bun exemplu’ acesta

gândurile

: mă-nvârt ca-ntr-o budincă când începe să fiarbă să se întărească

: fă o glumă acuma nu le transmite panica

paul:  mă fetelor degeaba sunteţi frumoase că la banchet băieţii întâi o să vă întrebe dacă ştiţi funcţiile şi de abia apoi o să vă admire mişcările de nu ştiţi funcţiile rămâneţi nefutute ă pardon nedansate

roxana:  da da da

adina:  abise

gândurile

: dar nu-s foarte convinse

adina:  stai flexat

roxana:  nu-i adevărat

paul:  hai să mai încercăm o dată că zău sunteţi prea frumoase să rămâneţi nedansate

 8

adina:  paul e aproape zece

paul:  las’ că te conduc până acasă înc-o jumate de oră

adina:  nu paul nu se poate

paul:  ba adina examenu e mâine să ştiţi măcar funcţiile vorbesc eu cu maică-ta stai pân’ la jumate

adina:  degeaba chiar nu mai pot sta

paul:  bine atunci te duc până la staţie şi vin înapoi să fac măcar cu tine

roxana:  nu azi nu se poate că sunt pedepsită să dorm cu marius în camera de joacă şi el la unşpe trebe să se culce

paul:  băga-mi-aş pula-n ea de treabă bine totul e-n-ordine numai să fiţi foarte atente așteaptă un pic vin cu tine o să vezi că o să fie bine

gândurile

: ce mai aştepţi mă eşti cu spatele lipit de uşă

: acum ori niciodată

paul:  noapte bună apropo mâine seară veniţi cu mine la concert nu vă trebuie bilet

roxana:  cine cântă

paul:  o trupă băimăreană nu ştiu ceva hip-hop furt calificat

roxana:  ce furcă la ficat

paul:  nu furt calificat furcă la ficat deşi nu sună rău ca metaforă pentru alcool dar nu e trupă de rock deci veniţi nu

roxana:  io nu pot o să fiu obosită dup-o noapte cu marius nedormită

adina:  nici io nu cred că o să dorm la noapte până învăţ toate formulele

paul:  bine io v-am zis aşa să ştiţi noa bine pa roxana

gândurile

: nici măcar atâta nici măcar atâta

paul:  ok mno pa roxana

gândurile

: controlează-te până închide uşa

roxana:  paul

paul:  da

roxana:  bag în mă-ta

gândurile

: râzi mă râzi

: râd în pula mea

râd toţi trei cu poftă şi se închide ușa

gândurile

: şi a închis uşa pentru ultima dată

adina:  repede uite-l că vine

fug la autobuz uşa se închide respiraţia li se linişteşte

9

după un minut în vacarmul autobuzului

adina:  ce-i cu tine

paul:  nimic

adina:  pari supărat

gândurile

: lasă-mă în pula mea

adina:  bine te las in pace

gândurile:

: trebe să zici ceva liniştea asta e prea apăsătoare

: nu mai pot lăsa impresia că nu-i nimica

: dar poţi să maschezi motivele

paul:  numai dumnezeu vă mai poate ajuta

adina:  ai zis ceva

paul:  prima dată citeşte subiectul în întregime apoi mai citeşte-l o dată şi notează formulele care-ţi trebuie pe ciornă de-abia apoi apucă-te de rezolvare dar fă doar la sfârşit problemele grele nu te crampona pe o problemă ce nu-ţi iese dar chiar dacă nu ştii rezolva o problemă scrie formulele că se punctează şi nu uita să scrii rezultatele pe foaia cu subiectele şi

adina:  bine vorbim mâine pa mersi

paul:  n-ai pentru ce

se închide uşa autobuzului

gândurile

: s-a închis şi uşa asta

: râmăi cu bine adina

: chiar că am dat-o-n bară numai el vă mai scapă de când m-am îndrăgostit de roxana mi-am ţinut orele ca pula m-am gândit numai la ea n-am mai pregătit lecţiile nu i-am mai dat teme ca nu cumva să se supere şi-n loc să-mi ţin orele o provocam la confidenţe notând cu numele prietenilor ei figurile ca un căţel amărât ţinând cu dinţii de stăpân doamne te implor ajută-le ajut-o pe roxana răsplăteşte-i munca nu cunoştinţele fute-mă pe mine

: nu-i rea imaginea asta

: cu mine rugându-mă cu mâinile împreunate pe scaunul din faţă da straşnică consolare

: cum naiba ai putut să crezi asta cum naiba câştigând un joc pe calculator poţi determina

desfăşurarea faptelor

: te ajută mult certitudinea că se va-ntâmpla

: că se va-ntâmpla ce

: păi nu i-am văzut sânii omule

: ba da şi voiai numai atâta

: nu dar asta a fost condiţia o să îi văd sânii dacă

prind toate sticlele

: dar

: opreşte-te cretinule numai superstiţia îţi mai rămâne

: unde-i cartea băga-mi-aş pula mi-am uitat la casă mapa

coboară autobuzul pleacă

paul:  bine-nţeles era ultimul autobus

gândurile

: acuma oricum s-a dus

paul:  prin cimitir sau pe la stadion

gândurile

: morţii nu-ţi fac nici un rău

: ce beznă

: noroc că crucile-s albe

: şi tot nu vezi mai nimica

: uite acolo arde-o lumânare

: şi nu-i deloc spooky cum arde

: că nu îs spooky cimitirele atâta că-ţi aduc aminte de moarte

: da oare cum e să fii gropar să ai mereu acest adevăr sub nas

 10

gândurile

: nu mai bate la uşă coboară direct la camera de joacă încă e lumina aprinsă îşi face un tunel din palme

roxana:  de ce te porţi aşa urât cu mine

marius:  lasă-mă tu pizdă-n pace

roxana:  nu nu te las spune ce pizdă ai cu mine ce ţi-am făcut de ce mă urăşti

marius:  pentru că te iubesc şi sunt singurul om din lumea aceasta care nu te poate avea

cade şi se sfarămă o cruce de marmură

paul:  pizda mă-tii doamne până şi frate-su o fute toţi o pot fute toţi, în afară de mine

gândurile

: oau cum naiba am putut să dărâm cu pumnu o cruce de mormânt

: tot eşti transpirat

: aproape că am o criză de astm

: şi pumnu îţi sângerează dă-o în pulă de mapă

: da deja sigur doarme

: şi ai un motiv ca să revii mâine

: nu m-am gândit la asta

: lead da way ma man

: but we will be back

PROLOG (este treaba regizorului cine şi cum îl spune): Un tip filosofa adânc şi binar: “Dacă fac armata, sunt două posibilităţi: să fie război, sau nu. Dacă o să fie război, sunt doua posibilităţi: să îl fac în linia-ntâi, sau în spatele frontului. Dacă-l fac în linia-ntâi, sunt doua posibilităţi: să scap, sau nu. Dacă nu scap, sunt două posibilităţi: să putrezesc pe câmp, sau să fiu îngropat. Dacă sunt îngropat, sunt două posibilităţi: să fiu, ulterior, dezgropat, sau nu. Dacă sunt dezgropat, sunt două posibilităţi: să fiu băgat în cimitirul eroilor, sau nu. Dacă nu, sunt două posibilităţi: oasele mele să fie folosite la fabricarea cleiului, sau nu. Dacă ele sunt folosite la fabricarea cleiului, sunt doua posibilităţi: să fie folosite pentru fabricarea hârtiei, sau în alte scopuri. Dacă sunt folosite la fabricarea hârtiei, sunt două posibilităţi: să fie utilizate la fabricarea hârtiei de scris, sau a hârtiei igienice. Dacă sunt folosite la fabricare hârtiei igienice, sunt două posibilităţi: să se şteargă cu mine la fund un bărbat, sau o femeie. Dacă se şterge cu mine la fund un bărbat, mai e cum mai e; dacă se şterge cu mine la fund o femeie, ajung de unde-am plecat !”

*

Personaje (în ordinea intrării în scenă)

D – Una la început vesela şi, de la un moment dat romantic-melacolico-tristă
H – O femeie, femeie; nici veselă şi nici tristă dar absolut realistă (când trebuie)
A – Autorul
PA – PA şi-atât
AZ – Albă ca Zăpada
LA – Los Angelescu
NE – Nelămuritu’
O voce din popor
O altă voce din popor (freudiană)
O voce blondă
*

În urma unui dialog aprins, desfăşurat între mai mulţi bărbaţi, pe internet, într-un “grup” de discuţii, o Doamna, D, intervine acuzându-i că n-au nici un fel de logică. Şi-i pasează mingia altei Doamne, H , care continuă.

H : O întrebare simplă de logică: Ce rost are sa bateţi câmpii în mod “logic” când practica vă mănâncă?

A : Două Doamne (pentru că nu pot să le zic altfel ), D si H, stau pe margine şi se distrează atunci când noi, ăştia (unii dintre bărbaţi), ne batem capul cu tot soiul de aiureli “logice” !
O femeie câştigă la loto. Soţul o întrebă cum a făcut. |Într-o noapte am visat cifra şapte, noaptea următoare am visat cifra trei. Am înmulţit pe şapte cu trei şi mi-a dat douăzeci şi şapte, pe care l-am jucat la loto.| |Bine, bine, însă trei înmulţit cu şapte face douăzeci şi unu şi nu douăzeci şi şapte!| |Da, dar eu am câştigat !|. Ăsta e un exemplu excelent de eficienţă practică a “logicii” feminine ! Da, doamnelor, aveţi dreptate ! Femeile au, întotdeauna, dreptate!

D : A, o observaţie modestă: să presupunem că logica femeilor este, în genere, ilogică (sic!). Prin contrast, soluţia demonstraţiei tale ar trebui să fie de o logică impecabilă – şi nu este ! H a pus o întrebare; doamna din exemplul tău a dat un răspuns. Mă întreb, încă nelămurită, concluzia ta pe ce anume se bazează ? Se poate ca eu sa fi omis un amănunt esenţial. Altfel, iată ce răspuns absurd vad eu în acest moment:

“A : Chiar, ce nevoie avem să batem (atâta) câmpii ?! Când femeile (sic!) au, întotdeauna,
dreptate ! Să le lăsăm (noi bărbaţii) numai pe ele să vorbească şi să le ascultăm cu
sfinţenie ! Ştii de ce Dumnezeu l-a făcut, mai întâi, pe Adam şi apoi pe Eva ? Ca să apuce
şi Adam să mai zică câte ceva ! Dar n-a mai apucat.”

H : Nu ştiu dacă avem dreptate, dar eu personal, într-adevăr mă amuz copios ! Daţi atâta
importanţă teoriilor voastre de parcă-n ele-ar sta însăşi esenţa vieţii. Sau a morţii. Plăcerea
voastră este să vă fie recunoscută calitatea de a bate câmpii. In vreme ce a noastră este să
rezolvăm problemele şi să vă vedem figurile când, într-un trist şi departe târziu, găsiţi, în
sfârşit, soluţia, dar nu mai aveţi problema !

D : I-asculta, A ! Pe mine m-ai omorât ! Da cu calu’ (H) ce-ai avut ?!

H : Vrei s-o implantez pe-aia cu mania persecuţiei ? Că ne-a văzut aşa, mai slabe de înger şi mai uşor de luat la mişto, ca părem, din profil, mai toante…etc.etc? Şi, după aia, să mă supăr şi să mă trântesc pe jos? Ca nu pricepem Logica şi-ncă-l aşteptăm pe Godot?

PA (intervine şi el) : Soţul povesteşte tuturor ca el are ultimul cuvânt acasă. Cineva-l întreabă cum? « Yes, my dear !»…

AZ (intră şi ea în discuţie, că d-aia e femeie, să aibă, întotdeauna, dreptate): Altă deosebire între bărbat şi femeie este că femeia e în stare să găsească Sacrul, de foarte multe ori, în timpul actului sexual cu cel iubit ! Pe când bărbatul niciodată nu simte prezenţa Sacrului în astfel de momente! (Asta chiar vorbeşte ce spune si spune ce vorbeşte – comentează A, în gând şi nu pe internet, pentru ca nu aşa se vorbeşte cu o Doamnă , ce aia mă-si !).

A (ca să se afle în treabă) : Ca de obicei, femeile au, întotdeauna, dreptate! Dar mai încercăm şi noi, bărbaţii, uneori, să “găsim Sacrul” prin actul sexual (cu ajutorul femeilor). Ca, de exemplu, în Tantrism.

D : “Kama Sutra”, comentată şi cu poze ! Nu-mi amintesc sub ce poză în cartea asta se afla următorul text: “Vaca sacră şi boul profan”….

A : Iar şi iar ajung la concluzia bine ştiută: femeile au, întotdeauna…
“Aceasta-i soarta boului [profan]
- Viţel adult -
Să stea la poarta noului [Vaca sacră]
Niţel mai mult [până când Doamna, în sacralitatea sa, voieşte sau doreşte, dacă voieşte sau doreşte, să-l primească]” – vorba fabulistului.

H : Un viţel are şansa să devină taur în vreme ce un bou… [până când Doamna, în sacralitatea sa, voieşte sau doreşte, dacă voieşte sau doreşte, să-l primească]. În cazul ăsta, doamna e o vacă şi domnul are toate scuzele să găsească o femeie. Dacă nu e , bineînţeles, un bou.

D : Şarpele a fost un bou ! Dacă îi plasa mărul Evei şi îi spunea să i-l facă plăcintă, sunt convinsă că Adam îl halea de buna voie şi nesilit de nimeni. După care ar fi făcut sex cu Eva şi tot picau, dar ar fi fost mai distractiv.

H : Da ce-ai cu şarpele acuma ? Ce Eva l-a violat pe Adam ? Ăla a venit de bunăvoie în erecţie şi şarpele a luat-o-n bot. Să fim serioşi! Şarpe şi iar şarpe. Măr şi iar măr. Numai Adam e nevionovat că …n-am termen de comparaţie. Măgarul ăla bătrân a vrut să se inmulţească şi n-a vrut să se şi murdărească pe mâini sau pe …, de-aia a făcut-o pe Eva şi a dat-o lui Adam, după care a dat-o cotită cu gem de mere. Nu-mi bate şi tu capu’ cu poveşti acuma !

A : Nefiind femeie, nu am pretenţia că am şi dreptate (întotdeauna). Dar stau şi mă minunez câtă înţelepciune zace în capul lor ! Şi, cred că, acum cel puţin, am şi eu dreptate !

H : Nu, A, dar speri. Eşti într-o situaţie «trajică». Eu, în locul tău, aşi face, ca bărbat, un lucru practic şi anume că, deşi natura e vastă, îngăduitoare şi plină de Eve, m-aşi ascunde-n gaură de şarpe! Şi m-aşi … ştii tu ce.

A : Cu şarpele la datorie ?

H : Da, cu şarpele la datorie….

LA (intervine, brusc, în discuţie) : Eu trăiesc în America, unde mişcarea feminista are o istorie foarte bogată. Din păcate, de multe ori, s-a trecut peste cal şi primele care au fost lovite de tendinţele de ultra – emancipare au fost chiar femeile….Cu alte cuvinte, reacţia la mişcările feministe de ultra – emancipare a fost aceasta: vreţi egalitate? Nici o problemă ! Dar descurcaţi-vă !!! (Adică ….. singure ! – comentează A, fără a scrie, însă, pe internet că, de ! – nu se face)

H : Cine-i mai egal, femeia sau bărbatul? Poate cineva să răspundă ?

A : Ce diferenţă este între un bărbat şi o femeie? Sunt amândoi egali, mai ales femeia !

H : Uite vezi, asta-i problema cu domnia ta, nu se poate purta o discuţie serioasa şi filosofica, bagatelizezi orice !

A : “Femeile au, întotdeauna…” mai apucă să zică el, în timp ce se îneca, iar Doamna care-i făcuse vânt în apa se distra de pe mal având orgasm după orgasm….

H : Hei, las-o moartă! Eu am tot timpul orgasme şi nu trebuie să te arunc în apă pentru asta. Aha, adică eu o sa tac mulţumită că mi-ai dat dreptate şi-o să iasă, până la urmă, că femeile susţin că au întotdeauna dreptate iar bărbaţii, ca să scape, cedează. Asta s-o crezi tu, A. O altă variantă posibilă ar fi să fiu suficient de proastă şi să zic « daa, mi-a dat dreptate, acu o să-i zic că n-am dreptate» şi tot o să zâmbească pe sub mustăţi (daca le are) că deh, cum sunt femeile de zăpăcite că se contrazic singure ! Deci, continuăm discuţia fără tric-uri: Cine-i mai egal, femeia sau bărbatul ?

A : O viaţă întreagă am fugit ca de Dracu’ de femei inteligente. Am ştiut eu de ce ! Aşa că îţi propun, ca deocamdată, să încheiem discuţia. Şi, ca un adevărat Domn (ce mă pretind) îţi ofer, Stimată Doamnă, posibilitatea să ai ultimul cuvânt înainte de a ne spune la revedere, asigurându-te, fără mişto, ca discuţia cu Dvs. (pentru că te tot “domnesc” atâta) mi-a făcut o deosebită plăcere ( nu ştiu dacă şi reciproc, dar sper). Al Dvs., A.

D : O zicală din popor spune că fugi de Dracu’ şi dai de tat-su. Ştii tu de ce, A !

H : Nu poţi să fugi nici de Dracu, nici de tac’su. Şi-n general, ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus. Auzi la dânsul, cică-mi lasă, cavalereşte, ultimul cuvânt …Hm, nici prin cap nu-mi trece … Pot afla, totuşi, unde pleci? Că asta sună mai degrabă a mesaj de adio. Zău că nu-s inteligentă, promit, jur. Sunt o toantă… Stai pe loc!

NE : (intervine şi el): Şi, mă rog , stimate A, cu femei ne-inteligente ce discutai … . Nu-mi răspunde, te rog, ca nu întreb. Sunt băiat discret. Dar mă-ntreb şi eu, aşa…

A : Nu te mai tot întreba. Fă-o!

O voce din popor: Chiar, are dreptate A. Fă-o, cît mai ai timp !

D : Dragă A, pe post de avocatul (ne-plătit) al unei femei inteligente (şi Dracu’ are avocaţi, nu?!) ţin să te anunţ că H, din câte ştiu eu, nu crede în Dracu’. Nu ştiu însă dacă crede în femeile inteligente. Şi mai cred că ea crede că dacă Dracu’ totuşi se încăpăţânează să existe, el nu este deloc negru, ba e chiar blond şi cu ochi albaştrii. Aşa că şi ea se dă blondă, deci nu văd de ce te-ai feri de ea în loc să-l faci de Dracu’ să vă ţină de şase ! Dar, pe post de simplu cetăţean, ţin să te anunţ că bine faci, fereşte-te cât poţi şi de una şi de celălalt.

O alta voce din popor (freudiană) : Câteva elemente din textul lui A îmi dau impresia că, departe de a se încheia, chestia asta ia amploare. Alături de relativ fermul “să încheiem discuţia”, apar termeni (“deocamdată”, “al dvs.”, etc..), ce sugerează, cvasi-subliminal, dimpotrivă, dorinţa de continuare. Vom vedea!

A : Nu plec nicăieri (încă), H. Dar mă apuc să meditez la nemurirea sufletului. Şi intru în transă. După ce voi ieşi, mai vedem ce şi cum. Şi, vorba filmului ăla mai de demult: Adio, dar rămân cu tine !

Vocea din popor (freudiană): Ei!! Poftim! Ce va spuneam!!

H : Ai grijă, A, să nu dispari ca doctorul Honigberger că eu nu fug după tine-n Nirvana, am de lucru. Nu spun cu ce, dar bănuieşti !

D : Vezi, H, şi tu care te-ai grăbit să mărturiseşti că eşti toantă sub presiunea fricii ca te-ar putea părăsi ! Acuma chiar ca n-o sa-i mai fie frică de tine, tocmai începuse să-l apuce cu răcori cred – de plăcere !

H : Greşeşti aici, de toante fuge mai repede ca de inteligente !

D : Şi crezi că dacă o să revină, o sa te ….? Măcar virtual ?

H : Ei uite, ai pus punctul pe i !

D : Vezi, asta e problema: de ce suntem mereu cu gândul la “asta” precum copilaşii micuţi la suzetă…?!

H : Am încercat să mă gândesc la nemurirea sufletului şi n-am reuşit. Adică mi-e ne la îndemână, pe când “asta”, cum spui tu, e ceva palpabil !

D (cu sinceritate si poetic): Alergăm, alergăm după ceva ! Ceva care să ne dea împlinire. Adică cum ?! Nu ştim. Fugim, fugim, fugim, ne apropiem, ne îndepărtăm… Apoi deodată poc ! “A fost bine ?!” “A fost bine!”. A fost bine ?! Am atins acel ceva după care am alergat nebuneşte …?! Sau, în alte poziţii, dar mereu zvâcnire lângă zvâcnire… Oricum senzaţia de apropiere dispare. “După” parcă eşti mai departe decât oricând de acel “ceva”. Şi decât sângele care aproape iţi urlă prin propriile artere şi vene. Părăsită, aruncată, “sub mode sub timp”… Şi, mai vrei încă odată şi încă odată… Şi iarăşi aceeaşi alunecare. Mereu aproape, mereu atât de aproape, mereu pe lângă, chiar când ai fost nimerită în miezul ţintei. Şi totuşi speranţa renaşte, din nou, după o vreme. Şi după altă vreme ne luăm seama şi ne mulţumim cu iubirea-roller-coaster. Ne tocim treptat atât imaginaţia cât şi ambiţia. Vrem din ce in ce mai puţin şi din ce în ce mai mult primim, mereu, e mai puţin decât am sperat. Până într-o zi când nu mai primim, practic, mai nimic. Ne rămân amintirile, şi ele se descompun treptat. Ne rămân filmele, şi ele din ce în ce mai străine. O lume întreagă se f… sau, poate, doar doreşte să se f… dar fără succes adevărat. Ce e ăla succes adevărat ? Nu mai ştiu. Vreau doar să morfolesc ceva dulce. Să capăt linişte, chiar şi de la o bucată de plastic de o fi… Cât de uşor îi păcăleşti pe bebeluşi ! Ei plâng fiindcă o vor pe mama, dar mama e ocupată şi, în loc, ei morfolesc o bucăţică de plastic. Atunci se mulţumesc şi viata le devine suportabilă, pentru o vreme.

H : Hai sa-ţi fac o confidenţă, D. În ce mă priveşte, consider că mă f…cu succes (şi ajung, mereu, în al noulea cer !). Sunt absolut, perfect, imposibil de descris, de mulţumită cu ce fac; chestia asta ţine, să nu-i fie de deochi, de-o bună bucată de timp. Normal că vreau în continuare, însă nu caut, ştiu precis ce vreau şi ştiu precis cum să obţin ce vreau. Nu mă bântuie nemulţumirile ori insatisfacţiile. Dumnezeu, poate, a fost darnic cu mine, eu am fost şi sînt darnică cu alţii, şi cam aşa merge viaţa. Când m-oi scofâlci de tot, poate o să am refularea ca nu m-am căţărat pe Everest cât de sus am vrut, poate-o să am refularea că n-am făcut o meserie ci alta, poate o să am refularea că n-am avut nu ştiu câţi copii, dar crede-mă, n-o să am refularea că nu m-am f…destul , sau că n-am făcut astfel destul pentru alţii dar şi pentru mine.

D : Sunt adânc pătrunsă de importanţa acestui mesaj ! Simt un fel de rezonanţă mondială. Cred că orice om de pe planeta asta, din măreţul prezent pe care îl trăim, are o singură teamă pe lume: nu cumva să aibă, vre-odată refularea că viaţa s-a terminat mai înainte ca el, sau ea, să se fi f… destul. Ori, dacă priveşti lucrurile aşa, şi cum le-ai putea privi altfel, o afirmaţie ca a ta sună aşa de puternic, de solid, de atrăgător ! Oricine ar bate la uşa site-ului ăstuia şi ar citi asta, cred ca ar vrea pe loc să intre şi să vadă cum este posibil să existe o femeie care să poată face o asemenea afirmaţie!…

A : Ei, asta da ! M-aţi scos din transă şi m-aţi făcut să revin la realitate! În concluzie: bărbaţii sunt porci şi femeile curve ! Mamăăă ! Dar ce curve ! Chiar şi numai “virtuale”, dar ce curve, Dumnezeule ! Că-ţi vine să inversezi rolurile şi să nu mai grohăi ca porcu’ când, atunci când….. Ci să te simţi în al nouălea cer, plin de extaz şi să le laşi pe ele sa guiţe de plăcerea carnală.

H : Ascultă, dom’le: tu, voi, n-o să ajungeţi niciodată în al nouălea cer ! Numai noi putem face astea. Pentru că, atunci când n-o facem ca “meserie”, suntem, abia atunci, adevărate curve, pentru că o facem nu dezinteresat, ci din plăcere ! Şi voi, ca idioţii, ne mai şi plătiţi, într-un fel sau altul, cumpărându-ne, dacă aveţi cu ce, tot ce ne trece prin cap. Şi, dacă n-aveţi, măcar ne daţi senzaţia că aţi face-o, fără să ştiţi că n-avem nevoie de nimic altceva decât să ne faceţi să ajungem în al nouălea cer, unde, voi, nu veţi ajunge niciodată.

A (filosofic şi pe gânduri, ca Gânditorul din Hamangia, după o partidă de sex cu planturoasa sa jumatate) : Şi să mai zici că femeile nu au, întotdeauna, dreptate ! Şi că nu am ajuns de unde am plecat. Ca în “Prolog” !

P.S.

A: Şi totuşi, parcă aşi aştepta…

O voce blonda : Aşteaptă, tu, mult şi bine… . Pentru că, dacă ai intrat aici, trebuia să ştii că orice speranţă a rămas afară ! Dar, cine ştie, poate Godot, în neţărmurita Lui compasiune, îţi va trimite pe cineva să te ispitească, tâmpindu-te, sau deşteptâdu-te definitiv, ca El sa nu se murdărească nici pe mâini şi nici pe… . Şi atunci să nu mai fi un Bou, cu B mare ! Ascultă ce-ţi spune o femeie, femeie, pentru că, te-ai convins că femeile au, întotdeauna, dreptate ! Şi, fii atent ! Ea va începe să te încânte cu (În)Cântarea (În)Cântărilor (lucru care mie nu-mi stă în fire şi nici nu ştiu dacă am fost virgină vre-o dată. Poate în altă viaţă). Aşa că nu mă face de ruşine şi răspunde-i pe măsură.

The End

Pentru ca am prins cam care-i șpilul cu Alabama, despre Clerencear ar mai fi de spus că, în afara faptului că-i plac filmele de arte marțiale, e și fan Elvis, iar Regele “îi vorbește” (ucide-l pe pește!). Când ajunge însă la locul cu pricina este întâmpinat de Drexl cu o de-construcție ca la carte a fricii:

Now see, we’re sittin’ down here, ready to negotiate… and you’ve already given up your shit. I’m still a mystery to you. But I know exactly where your white ass is comin’ from. See, if I ax’ed if you wanted some dinner and you grabbed an egg roll and started to chow down, I’d say to myself, “This motherfucker’s carryin’ on like he ain’t got a care in the world. Who knows? Maybe he don’t. Maybe this fool’s such a bad motherfucker, he don’t got to worry about nothin’, he just sit down, watch my motherfuckin’ TV.” See? You ain’t even sat down yet. On that TV there, since you been in the room, is a woman with her breasteses hangin’ out, and you ain’t even bothered to look. You just been clockin’ me. Now, I know I’m pretty, but I ain’t as pretty as a couple of titties.

Și-o cam ia el Clarence pe cârcă dar își îndeplinește “misiunea” primită de la Rege cu succes. Și cam asta ar fi definiția romantismului în universul feminin, de la humanoidul primitiv, până astăzi. Acțiunea se accelerează/ complică în același timp când, în loc de „haine curate” pentru Alabama, Clarence se alege de la bordel cu un geamantan plin de cox numa’ bun pentru liniuțe rulate cu bacnota de 100 de para. Cu Vincenzo (aka Anticristul) băgat de treaba cu drogurile într-o dispoziție de vendeta. Cu încercarea unora de a vinde drogurile și a altora de a le recupera. Cu o scenă de tortură absolut antologică (made by Virgil & Alabama), însoțită de o replică care poate dărâma ego-ul oricărui mascul – „arăți ridicol” (bun, vrei și urmează să o omori pe tipă, însă, bagi un check de rutină-n oglindă, pentru restaurarea imaginarului potrivit căruia tu ești miezul). Climaxul narativ îl constituie confruntarea din camera de hotel în care nu se mai știe cine urmărește pe cine (cumpărător, traficant, mafioți, polițiști), așa că se lasă cu un măcel, cu participanți acoperiți în fulgi de perne (nu, nu e o petrecere în pijamale).

Ce am mai învățat: (1) când ai probleme cu cerul înstelat și legea morală din tine, mănânci un hamburger și trece; (2) bărbații au 17 feluri în care se pot da de gol atunci când mint, femeile au 20; (3) la Tarantino violența își are sursa întotdeauna în semnele lingvistice care și-au pierdut referenții tari, într-un limbaj care nu mai comunică, ci doar destabilizează, suport al unor resorturi explozive, letale; (4) oricât de mari și tari suntem, prostia este întotdeauna în vârful piramidei care ne marchează destinul (Clarence îl ucide pe pește dar își uită permisul la fața locului; tatăl său rezistă eroic pe baricade, însă lipește un bilet cu noua destinație a fiului pe frigider; tortura Alabamei în camera de motel când geamantanul cu droguri era chiar sub pat); (5) subminarea contextului tragic prin introducerea “elementului surpriză”, a piesei care nu face parte din puzzle, instrument specific umorului negru (vezi retorica personajelor care torturează/ sunt torturate, soundtrack-ul atipic în raport cu cadrul [Virgil o așteaptă pe Alabama în camera de motel cu pușcociul în mână, însă, fondul muzical este asigurat de The Shirelles cu will you still love me tomorrow]).

Inutil să vă mai spun, Clarence și Alabama scapă (cu bani cu tot), pentru că norocul este fratele mai mare al prostiei. Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți iar pe fiul lor l-au numit Elvis.

(True Romance, reg. Tony Scott, scen. Quentin Tarantino, 1993).