|
Ce văd şi atât  text publicat la 21.01.2012, 13:35 categorie: poezie 
|
||
dimineaţa vine firesc
striveşte pe geamurile balconului
o culoare perfectă
peste retină
mi se lipesc
pe rând
blocurile
unul câte
unul
în vârf
stoluri roz
norii flamingo
deschid fereastra cum
aş tăia o copcă
strada vine peste faţă
se scurge pe alături
în cameră
hainele se răcesc
îmi inchipui că sunt pe o faleză
şi miroase a apă
toată bucătăria
se ghemuieşte
în aburul de
deasupra ibricului
şi tremură acolo
4linguriţe de cafea
număr
mă uit cum în staţie
se adună oamenii
se umplu încet
cu lumină
toţi arată la fel
şi pentru o clipă
îţi seamănă
mișto atmosferă și îmi place și cum ai tăiat cu o singură excepție: ”în aburul de/ deasupra ibricului”
andrei ,multam. Nu pot sa modific nu imi apare niciun “editeaza”. sau nu vad eu…
dap, are atmosferă, deşi mie unele imagini mi s-a par ca berea trezită şi lipseşte ceva un nu’ş ce quelque chose care să dea zvîc, mugur şi sfîrc, într-o pastelare de genu’ ăsta.
“strada vine peste fata” si nimic nu mai este important decat acesta “atmosfera” A Ta…
“toti arata la fel” …ne singularizam in gramada (cel putin asa cred -crezi)
regards,
(dau eu delelalte *? am voie?)
danrec-orice observatie e mai buna decat lipsa oricarei observatii. asa ca, in ciuda faptului ca nu ai dat de… sfarcuri,tot e ceva ca te-ai oprit sa le cauti
. stiu ca si eu “z” scriu uneori mai prost decat x sau y, sau mai bine decat P sau Q. dar, vorba aia, mergem inainte. asa ca multam.
Teama-sar’mana de oprire. te mai astept, fireste.