|
constatări  text publicat la 19.03.2010, 0:56 categorie: poezie 
|
||
firele de iarbă
doar nişte piese lego
uitate de o civilizaţie extraterestră
]
/fie-i dragostea uşoară
ca un obiect în spaţiu/
îmi zic şi o văd
dându-se într-un leagăn până îi intră
soarele în piept
şi îi iese prin buricele firelor de păr
]
noaptea
lumea adoarme liniştită şi ordonată
ca solzii unui peşte
]
deseori
în piaţă
pe tarabele ţăranilor
apare un chip hristic
din amestecul de legume şi fructe
]
câteodată îmi vine să arunc pe stradă o roată
aceasta să înfăşoare toată lumea pe spiţe
ca pe un mosor
textul ăsta parcă e un puzzle
titlul cam găselniţeşte, e destul de facil
ai imagini curate, desenate cu atenţie, cu minuţiozitate
roata-mosor din final face toată poezeaua
spun nu pentru “buricele firelor de păr”, e o expresie dizgraţioasă
mie imi place constructia “buricele firelor de păr”, dar as taia “fie” din strofa a doua pentru ca ramane in aer.
ultima strofa o citesc cam asa:
“câteodată îmi vine să arunc pe stradă o roată
să înfăşoare lumea pe spiţe
ca pe un mosor”
aa, si prima strofa are potential de haiku
“firele de iarba
piese lego
extraterestre”
zic si eu