|
Despre «Identitate» text publicat la 17.02.2010, 12:30 categorie: diverse |
||
X , pe internet, se întreabă : Ce-i «Identitatea» ?
Bulă : Tovarăşa, ce-i aia o pompă ? Păi o pompă este alcătuită dintr-un cilindru… Ce-i ăla un cilindru ? Un cilindru este piesa în care culisează un piston… Ce-i ăla un piston ? El este legat la un mecanism bielă-manivelă… Ce aia bielă-manivelă ? Ascultă, Bulă, ce dracu’ ai tu cu pompa aia ? Păi, Tovarăşa, uite ce scrie în manualul de istorie : ”Mihai Viteazu a intrat cu mare pompă în Alba Ilia !”
Când nevastă-mea, pe timpuri, făcea naveta Bucureşti-Giurgiu, era (tot navetistă) una, Nadejda, vai de capul ei : două oase fără zâmbet, şleampătă, păr de gorgonă, un ochi la slănină şi altul la făină….Şi se găsesc vreo trei haidamaci beţi să încerce s-o violeze. Nadejda, nu şi nu. Şi pentru că trenul se oprise într-o haltă, sare pe fereastra compartimentului aproape cum o făcuse mă-sa. Povestea, a doua zi, circulă în tot trenul. Rodica (de peste mult o sută de kile), profesoară de nu ştiu ce , către gaşcă : Bă, ascultaţi! Dacă mi se întâmpla mie, aş fi zis : Staţi blând, bulăilor ! Pe rând, ca la moară. Că io pe fereastră nu-ncap….
Morala : asta, Rodica, era carteziană rău. Divide et impera ! Aşa după cum urmează.
Y1, o ia uşor cu logica propoziţiilor şi a predicatelor de ordinul I ; Y2 marşează şi trece la «predicatul de aritate doi ESTE_COMPONENTA(obiect_compus, componenta), cu ….. si reprezentarea în limbajul calculului cu predicate de ordin întâi …» ; Y3 vine şi el cu povestea «invarianţilor» (mai are puţin şi ajunge la topologie unde, prin deformări succesive, topologia este «topologie» dacă se păstrează nişte invarianţi ; ca de exemplu, cum zice şi X că n-ar mai fi acelaşi cu mațele ghiorăind şi, apoi, cu burta plină – ceea ce presupune o deformare ; dar îşi păstrează invariantul «ADN», zice Y3) ; Y4, mai cu scaun la cap, o dă, nici mai mult nici mai puţin, pe fizica micro (pe Tarski, pasiunea lui, l-a pierdut pe parcurs); Y5 se distrează făcând pe (nu vă gândiţi la ce nu trebuie, fi-rar a dracului de logică) Kafka (nu la « malul mării» ; Iosef K din Procesul, nu este – doamne fereşte – identic cu Kafka Tamura al lui Murakami ; dar parcă seamănă ; aici m-aş băga şi eu, cu gradele identităţii la structuri : « strong identitate – izomorfism», « middle identitate – echivalenţă», « weak identitate– functori adjuncţi, la stânga şi la dreapta»)
Numai X rămâne nelămurit : Ce-i aia o pompă ?
text publicat la 17.02.2010, 12:30
categorie: 







îmi aduce aminte de alte vremi. din rezumatul asta ar iesi o poveste-brainstorming dragutza, cu personaje ‘reale’, ce poti cere mai mult de la internet? anyway, salutari ygrecilor.
si ca sa te incurajez, uite înca una “identitara”. sotul se intoarce tarziu acasa, matol, incearca sa se strecoare in pat fara sa-si trezeasca nevasta care sare imediat: “ai venit, ai? stii cât e ora?” “e 10.”
“cum zece mah, daca eu am auzit pendula batand de unu?”
“pai si? ce, vrei sa bata si zero?!”