FDL.ro

	Diminețile orașului text publicat la 02.09.2010, 23:14 categorie: poezie	Călin Sămărghiţan

Au murit diminețile de altădat’,
visul se urcă-n tramvai de cu seară, și gata!
O tristețe pe picioroange
umblă prin oraș…
o aud, când ajunge în colț,
cum rânjește la mine.

VN:R_U [1.8.6_1065]

nota: 8.8 din 10 (6 voturi)

Diminețile orașului8.8106

			appearance 05.09.10 @ 23:13 daca nu exista termenul realism oniric, trebuie sa se inventeze. pai, daca mai citesc o data, dau in halucinatie melancolica !

			Călin Sămărghiţan 06.09.10 @ 11:46 Hm!, ”realism oniric”… nu sună deloc rău, dacă încă nu l-a inventat nimeni, trebuie să-l brevetezi.

			bogdan coșa 08.09.10 @ 13:00 asta nu-i chiar rea, cum ne-ai obisnuit, dar nu-mi place „altădat’”-ul ala, de fapt nu-mi place primul vers deloc. si… da, am recitit, in spiritul asta nu-mi place nici versul #02, ultimele patru insa merg… merg bine, imi place tristetea aia pe picioroange, carnavalescul ala lugubru (cand eram mic, imi era frica de clowni. acum ma uit la poze si ma amuza doar). 7, calin, pentru ca-i mai mult saptezecista decat saizecista.

			Călin Sămărghiţan 08.09.10 @ 20:34 Mă terminaţi cu zecismele voastre, de parcă ele chiar ar exista. Oricum, aşa o fi, că prea hotărât o spuneţi. Uneori vă invidiez pe cei care ştiţi totul, şi pentru care lucrurile sunt întotdeauna simple. De aceea, cred, vă şi plictisiţi atât de uşor. He-he!, altfel, de acord, trebuie să mai treacă vreo două generaţii până se va scrie aşa.

			dan mihuţ 09.09.10 @ 7:20 iată, ce frumos că în grădina “conceptelor operaţionale” se intră uneori prin efracţie şi, intempestiv, gândirea de tip oximoronic pune stăpânire pe noi. evident, pentru că textul e unul pe care guslarii, trubadurii, truverii şi alţi menestreli l-ar fi iubit nespus. de ce? pentru că are tot ce-i trebuie: acea tremolantă notă de duende, superbe personificări ale visului şi tristeţii, cât şi o neghioabă sinestezie ca paiaţă a sfârşitului de text, scopul apocatastazic al textului devenind evident şi pentru un wanna be. aşa ceva merită toată consideraţiunea, desigur. dar sa trecem, de fapt, la culesul de păpuşoi. e mai util.

			freigeist 09.09.10 @ 8:38 amu, “poezie” îi un concept difuz precum de pilda “sport”. cum compari ‘mneata de pilda doi sportivi, un halterofil cu o gimnasta? asa si poetii. sau nu. altfel, un comentariu delicios, de savurat cu o cafea si un baston mikado. fain. apropo, io in tinerete “am trecut” la culesul de crumpene, repetitiv, de m-a luat dracu’. dupa cum se si vede.

			Călin Sămărghiţan 09.09.10 @ 9:57 Domnule Mihuţ, sunteţi un peştişor atât de uşor de prins în nadă! Frei, e delicios, certamente. Odată mă gândeam să trec de la umbrelă la baston, dar asta ar însemna să mă iau prea în serios. Şi io am trecut prin tot felul de culesuri. Cel mai fad era la napi, că nu-i puteai mânca. Nici n-am încercat, ştiam din start că nu se poate nicicum.

			dan mihuţ 09.09.10 @ 10:22 asta vă închipuiţi dumneavoastră, domnule sămărghiţan, mai trebuie să şi demonstraţi că aveţi undiţă, ca să nu mai vorbim de nadă.

			freigeist 09.09.10 @ 11:45 arh, trebuia sa fi scris bastonas, scuze. “mikado” nu e o chestie fioroasa de samurai ci o marca de biscuiti sub forma de bastonas uns cu ciocolata, miam-miam http://www.mikado.fr/ poate fi folosit de nada vorba portughezului astept culesul de struguri. numa’ o data am avut parte, da’ erau aurii. fetele la fel.

			xiron 09.09.10 @ 22:30 …acru fiind doar zâmbetul post-mimă-orgasmică a fetelor orgasmizând visele de reuşite agreste şi gri averi celeste…

			Călin Sămărghiţan 09.09.10 @ 22:57 Frei, ai văzut ce-am făcut dacă m-am luat prea în serios. Am confundat bastondontul cu tibia balerinei. Acru simulacru pe-un agrest manifest, coane Xiroane. Pălărioara ta roz mă binedispune, aşa cum stă pe vârful dozatorului matale de păreri.

			xiron 10.09.10 @ 21:14

ai ceva de zis?

trebuie sa fii logat pentru a putea publica un comentariu. nu ai inca un cont pe FDL.ro? nu dureaza mai multe de cinci minute sa te inscrii si poti vota, comenta si publica texte. afla toate detaliile aici.