|
din ce în ce mai text publicat la 08.02.2010, 16:10 categorie: poezie |
||
cearșaful boțit
mi-a lăsat urme vineții pe piele
capăt din ce în ce mai multă
greutate în somn
mă gândesc la filmul
pe care-l vezi în momentul morții
aș putea salva
partea cu primii 25 de ani
dacă apelez la efecte speciale
carnea crește
în jurul ochilor mamei
ca în jurul unor răni strălucitoare
și dragi
cresc intervalele la care
tata emite/primește semnale
lentă regresie de la biologic la mineral
oare pietrele au conștiință?
imaginația celor care îmi fac cadouri
e din ce în ce mai puțină
sunt considerat un om matur
din ce în ce mai
știu cum să fac pe bărbatul
povestesc bețiile unui prieten
text publicat la 08.02.2010, 16:10
categorie: 







eu am vazut un film misto cu titlul “la 25 de ani ma sinucid”
o să-l caut, mersi
nu stiu de ce, dar am implesia ca ratezi ceva. nu stiu ce, inca…
tecstu-i ok, dar parca-parca…
e foarte posibil. sunt sigur că textul e perfectibil.
cred că senzaţia lui leo ar putea veni de la tehnică, flash-urile astea care merg pe mai multe direcţii şi nu au un fir, dar mie nu mi se pare că ar fi deloc rău. ce cred eu că nu vine bine e chestia că pe genul ăsta de texte nu trebuie să ambiguizezi sau să creezi referinţe prea depărtate de cititor, cum ar fi acel “dar celor de la montaj le scapă pelicula/printre degete” care nu-mi spune nimic. e o sincopă.
tocmai modificam partea aceea când am primit commentul tău
mersi mult de observație.
cred ca e din cauza strofelor cu mama si tata… sunt usor melancoloce, dau senzatia aia contrastanta de nedezlipire completa de gaoace. si per total imi creeaza impresia unui tecst insuficient maturizat.
revin, de fapt vreau sa spun ca in economia tecstului, partea cu parintii ocupa mult loc, iar contrastul e destul de fad, doar declarat, fara a se vedea o discrepanta suficienta. cred ca era suficienta o strofa de sugestie in perspectiva mea, eventual o accentuare a filmului. evident ca finalul e din film, dar dupa mama si tata pare din alt film, pare cam lipsit de credibilitate.
În legătură cu senzația de nedezlipire completă de găoace sunt de acord cu tine. Ai simțit foarte bine ce vroiam să transmit. Iar la problema asta cu contrastele o să mă mai gândesc. Mulțumesc pentru intervențiile repetate