FDL.ro

Miercuri, 10 martie, de la ora 18.00,
vor citi în cadrul cenaclului de la MLR (Bulevarul Dacia nr. 12)
Eliza Nicolăină (poezie) şi Camelia Obreja (proză).

despre camelia obreja nu ştiu încă nimic. poate voi afla pe parcus.

cu eliza poveştile sunt multe. şi nu le spun acum pe toate. pentru început un autoportret pe care şi l-a făcut singură anul trecut când a participat la “poeticile cotidianului”, proiectul lui răzvan ţupa, şi a citit din volumul debutului “traumă arlechin”(apărut la editura brumar în 2008) :

“Eliza Nicolaina s-a născut pe la sf anilor 70. prin noiembrie. asta i se pare important, noiembrie…
E profă de franceză, traducătoare, ziaristă, cititoare şi scriitoare de versuri şi proză la fără frecvenţă.
Nu prea îi place să vorbească, mai ales nu despre ea ..
Îi plac suprarealiştii, Jung, alchimia, chestiile misterioase, băuturile verzi, vara, pisicile, vişinele, irişii, trandafirii mai ales galbeni…
Gellu Naum, Victor Brauner, Cortazar, Sabbato, opiul lui Cocteau, Villon, Pink Floyd, Joy Division, deşerturile, apele, Nora Iuga, Adrian Urmanov, Fetiş, Calea Griviţei şi Strada Occidentului, gările, Napoli
A scris prima chestie ce ar putea fi interpretată drept poezie pe la 8 ani
A recidivat printr-a patra, apoi tot aşa, până a reuşit să publice Trauma Arlechin – versuri, în 2008 la Brumar
Acum scrie la „Tigaia cu fluturi”, proze scurte, Nintendo, o proză mai lungă posibil roman, şi la Emo – versuri.
Nu îi e prea clar ce e poezia şi nici nu crede că ar trebui să fie ceva
De obicei o simte iar uneori reuşeşte şi să o scrie sau sa o aproximeze prin scris
A avut şi momente în care a crezut că a definit-o dar acum crede că a fost ca şi cum şi-ar fi scufundat mâna un pic în ceva fluid
La fel face şi cu visele pe care crede că le noteză sau le povesteşte” (material preluat de pe site-ul rocultura ).

aici aveţi o trimitere la blogul ei despre publicitate “e s” , iar aici blogul “arlechinul” unde îşi promovează volumul.

în 2001 când apărea în foia voalată pentru inimă, piept, pulpe şi buze “lama de ras(â)” scria aşa:
“faţada casei şi atât/ ar putea fi numai o vârstă/ mărul muşcat o dată cu degetele care îl ţin/ merg cu spatele/ urmez linia/acolo o palmă îmi întinde pielea frunţii/ o poartă şi atât/ dacă ţi-aş trece trupul printr-o maşină de tocat aş obţine o carne mai ascultătoare ai şti cum să păşeşti în şotron fără să cazi/”

în 2008 în “traumă arlechin” scrie aşa:
“uneori/ începe ca o imixtiune/ a copilăriei/un val de vomă proaspătă/ şi el începe să se adune/ din colţuri/ şi numeşte asta o re-facere/ deşi nu/nu/ trăim mai departe/insensibili la străzile/ care ne curg/ pe sub tălpi./ ” (vis 7).

restul … sau o parte din rest se poate auzi mâine la “mlr”.

la final
o trimitere la un meseriaş al pianului keith jarrett cu albumul “spheres”, muzician descoperit prin 94 cu ajutorul lui modig care venise de la bucureşti /după o experienţă de o lună ca vânzător de casete/ cu un album al acestuia. pe acel album al cărui nume nu mi-l amintesc acum figura un alt titan al jazzului jan garbarek. cu altă ocazie o să dau trimitere şi la acel album halucinant unde keith este la orgă (ca şi pe acest album), iar jan la saxofon. sunt sigur că elizei îi mai plac jazzrevoluţionarii aceştia