|
essex green tea and bets text publicat la 22.06.2010, 19:56 categorie: poezie, rec-poezie |
||
dar vom merge să pariem, oamenii se întorc după o vreme
când încep oasele să-i doară, în aceleaşi paturi
cu bilete aruncate sub saltea şi descoperă că nimănui
nu-i mai pasă de vechii soldaţi din sânge, de luptele lor
ascunse în hârtie de împachetat, în tot felul de hârtii
pe care încă se mai aude creionul cum scrâjeleşte
iar urmele de salivă de pe pernă sunt tot vechi pariuri
acum nu-ţi pasă, ştii că te iau în braţe şi scaunul tare
alunecă în pămînt, se roteşte, e caruselul în care
ai vomat pentru prima dată şi caii cu cozi negre
priveau fix la mâinile tale strânse de frică, de durere
toate visele nu fac cât un muşuroi de cârtiţă
în care aştepţi să se mişte ceva, toţi oamenii osteniţi
în atâta spaţiu folosit fără frică, da, zilele noastre
rotite pe degetul care scrie întruna, adaugă cifrele
care au ieşit câştigătoare, modifică fără să ştie
pronosticurile, tu nu ai văzut un meci de fotbal de la
cap la coadă, dar ai mereu pe cineva pe banca de rezervă
a celor care câştigă în fiecare zi pentru că nu iubesc
nu le pasă de ceea ce se întâmplă în grumazul şi picioarele
cailor care simt nisipul fierbinte al hipodromului
vom merge să mai pariem încă o dată, poate vom câştiga
vei avea încă o vreme să afli dacă sunt un cal oarecare
şi niciun vis nu se termină aruncat într-un colţ
text publicat la 22.06.2010, 19:56
categorie: 







initial nu am fost incantat de „toate visele nu fac cât un mușuroi de cârtiță” pentru că făcea cumva notă distonantă cu „și niciun vis nu se termină aruncat într-un colț”, dar am prins mișcarea ulterior, când am recitit. îmi place cum ai inserata tema asta a scrisului. e misto poezia ta, imi pune mintea la treaba. de ce nu-l si recomanzi?! printre atata autosuficienta si bascalie ar fi un exemplu serios de urmat.
Hai numa’ hai! Una e să simți prin tălpi și alta e să simți prin copite. Una e ochiu’ calului și alta e să vezi cu coada. Una e meciul de fotbal și alta e o alergare pe hipodrom. Abia ajungi, sfârșit, la final. Deci poezia se termină pe la carusel. Restul e ceai verde… pe băț. Se poate scrie și asta, normal.
bogdane, am recomandat’o deja, dar sunt probabil probleme tehnice…
călin, văd că tu ştii mai bine cum e cu caii… de aia ai întotdeauna dreptate. ştiu, e greu să trăieşti aşa.
versul cu petele de salivă mi se pare cam vag. știu că mergi pe ideea asta de pariu/curse dar în mintea mea nu pot să asociez petele de salivă cu un pariu. ce fel de pariu? poate că un detaliu de genul ăsta ar ajuta. ai putea să-l faci ceva mai sharp. nu știu însă cum..
nu știu de ce ai mai adăugat un vers la un final atât de mișto… ori îl reformulezi, ori scapi de el (nu-mi place deloc acel ”și niciun vis nu se termină aruncat într-un colț”).
discurs poetic inteligent, subtil, uşor accidentat pe alocuri(mie nu mi-au sunat bine versurile: “oamenii se întorc după o vreme când încep oasele să-i doară”- parcă ar fi fost mai ok “când oasele încep să îi doară”-asta pt un ritm egal sau “te iau în braţe şi scaunul tare alunecă în pămînt” sau “toate visele nu fac cât un muşuroi de cârtiţă”-acel fac_cât e prea zgrunţuros)
ultima strofă(cu ultimul ei vers cu tot) mie uneia îmi pare partea cea mai reuşită din text
ar mai fi titlul care, nu ştiu, îndepărtează cumva
îmi place că provoci, inciţi, că pendulezi cumva între rigoarea scrisului rece şi fiebinţeala ideii
pari şi aici un fel de melancholic negru în cerul gurii şi asta dă farmec textului
am zis şi eu pt că am citit şi mi-a plăcut
salve
dar o proza cand mai bagi, nea dane? ca poezia e grea pentru mine
deh, andrei, acum recunosc că au şi ambiguizările, pe lângă farmec, carenţele lor. ţi-am zis de ce nu l-aş face sharp.
dana, e drept, fiecare cu lupa şi urechea sa, înşeleg obiecţiile. nunu, nu melancholic negru. sunt mic, negru şi depresiv.
geo, păi eu mă pricep la proză, coane? nici cu proezia asta nu fac mulţi purici, dar dincolo? lasă, că-s alţii pricepuţi şi fac proză bună.
bun text cu toate ingredientele si morala adiacenta perpendiculara… astia din locutoriu de langa santo domingo nu au diacritice in romana… asa ca… pana cand… salutari