|
Fictiune, adevar si istorie  text publicat la 20.05.2010, 20:05 categorie: diverse, filozofie 
|
||
Ficţiunea caracterizează într-o măsură mai mică opera istorică, dar ea nu poate fi niciodată exclusă. Istoricul poartă responsabilitate în faţa realităţii din afara discursului său. Istoria trebuie să aibă o funcţie explicativă, operează cu dovezi, se constituie ea însăşi în sursă, impune referenţialitate.
De la Proust şi Rimbaud încoace putem urmări, însă, o schimbare interesantă: se vorbeşte despre superioritatea realităţii, care depăşeşte posibilităţile modeste ale ficţiunii. Altfel spus arta se subordonează istoriei istoria şi arta fuzionează.
Ficţiunea rămâne o realitate alternativă şi independentă. Capacitatea de a crea forme ne poate elibera de istorie, pe care o putem remodela. Aristotel e de părere că experienţa umană este incompletă, iar imitaţia trebuie să aibă o perfecţiune, care îi lipseşte experienţei umane.
e uluitor că sub un titlu atât de impozant se ascunde un tratat de nici nouă rânduri. atâta capacitate de a sintetiza n-am mai întâlnit niciodată.
Tu crezi ca ceilalti pot intelege ceva din simple definitii?
Nu ştiu de ce sunteţi revoltaţi pe acest text, nu numai dumneavostră dragul meu Andrei Ştefănescu, ci şi alţi amici….dar care e problema? Când alte texte invadează lumea, deloc literare, expresii vulgare, se doreşte să se şocheze, să atragă, să…dar ştiţi ce vreau să spun. VOi continua dragii mei să postez articole ce continuă idei, nu vă supăraţi că scriu, am dreptul să trăiesc la fel ca şi voi.. Scriu cum gândesc, când îmi vine, oriunde îmi vine( aşa spunea Mariana Marin în 1991) aşa spun azi, aici. Dacă greşesc îmi spuneţi unde, nu mă loviţi, fiţi sinceri, nu mă ocoliţi. CU bine dragi prieteni.
Daca unui om i s-ar schimba culoarea pielii cind ar mintii, da as fi sincer. Dar cum oare pot fi eu sincer cind nu am cum sa imi dovedesc nevinovatia?
Sa ma prefac sincer? Daca as scrie in limba sinceritatii, as minti.
E mult mai util sa lovesti. E mai sincer.