|
Fragment din viata text publicat la 17.05.2010, 13:26 categorie: proză |
||
Sunt o bună observatoare ? Facem altceva decât să căutăm explicaţii la tot ce ne înconjoară, la cauză şi efect la răspunsuri şi intrebări?
Am legat cauza de efect în mod fain: tristeţe şi deprimare.
Acum că ÅŸtiu să fac astfel de lucruri…de ce nu…măcar să încerc să le schimb polaritatea…în scris. Nu vreau să cred că nu pot scrie despre opusul tristeÅ£ii ÅŸi efectul ei. Dacă nu pot …despre mine…mă uit la fetiÅ£a mea. Scriu despre fericirea ei ÅŸi bucuria ei. ÃŽncerc să o copiez.
Acesta este primul pas…să scriu, căci scriind despre ele uÅŸor, uÅŸor îmi intră în reflex să “mă uit” după ele, să mă joc cu ele, să le aplic în viaÅ£a mea.
Nu mai învăţ să trăiesc…pur ÅŸi simplu TRÄ‚IESC!!!!
Ca să pot trăi pur şi simplu, ca să pot iubi pur şi simplu, trebuie să scriu despre această rana a prezentului.
Intrăm în casă îngheţate, ne grăbim să aruncăm hainele de pe noi, ne spălăm pe mâini apoi mâncăm ceva cald. Daria spunea în drum spre casă ce pofte are, eu o aprobam.
- mami vreau cartofi prăjiţi.
- bine Dăriuca.
- mami mai vreau peÅŸte prăjit…fără oase. Avem?
- nu avem, cumpărăm acum.
- mamiii, îmi iei suc natural? Te roooog.
- Daria, mă laşi?
- Te rooooog mami, doar acum.
Să înceteze cu atât de mult “vreau” îi spun :
- Daaaa, iţi iau, acum taci şi mergi, îmi e frig de mor. Spune-mi ce-ai mâncat azi la after schooll?
Dăriuca începe şi spune. Nu o mai aud. Ne apropiem de casă. Mă simt prost când ajung acasă. Nu e casa mea. Atmosfera aceasta rece mă deprimă. Daria ştie, când intrăm în casă e doar în spatele meu. Nici o secundă nu mă lasă singură.
Am ajuns. In sfârşit. Nu apuc să închid uşa şi aud o voce din bucătărie.
- nu intra, mergi ÅŸi-mi cumpără bere ÅŸi Å£igări….stai cumpără ÅŸi-o pâine.
- mamiii vin cu tine.
- hai daria.
Intru in casă pentru a doua oară sperând să tacă, sperând să se comporte normal.
- servus, uite ţi-am luat.
- merci.
- cu plăcere.
- hai Daria să ne schimbăm, ne spălăm apoi pregătesc de mâncare.
Iar el, spune cu vocea sus si groasă, încruntat şi cu reproş.
- ce mâncare? uite aici ciorbă ÅŸi tocană, pentru ce vă fac mâncare? cumperi numai prostii toată ziua, o înveÅ£i prost, tu numa prostii cumperi….nu vă mai fac mâncare, sa vă descurcaÅ£i.
Îl privesc, aştept să termine, să-i pot justifica cumpărăturile mele.
- eu am avut poftă de peÅŸte. PeÅŸtele e bun, sănătos….
Nu mă lasă să-mi termin ideea şi continuă să zbiere la mine, se vede bine că e băut, ochii îi are roşii, e mai negru la faţă, gesticulează mult, şi se plimbă cu ţigara din gură în mână.
- hai Dorina termină, termină, tu o înveţi pe Daria doar cu prostii.
Am plecat din bucătărie. E şi azi ca şi ieri. În fiecare zi e la fel. De ce mai stau aici? Mereu mă întreb asta. Daria, mă apucă de mână, şi-mi spune tristă.
- hai mami, lasă-l, nu fi supărată. Plângi?
- nu Dăriuca, nu plâng, îmi vine să strănut.
Îmi apucă obrajii cu mânuţele ei mici şi mă iubeşte, mă sărută.
- mami eşti viaţa mea, te iubesc de mor, draga mea, draga mea, iubita.
Stăm aşa amândouă şi ne iubim.
—————————————————————————————————-
text publicat la 17.05.2010, 13:26
categorie: 






Peştele e bun, sănătos….
ieri e maine;
îmi vine să strănut,
îngheţate,
stăm aşa amândouă.
Plângi?
e un exercitiu interesant, dar nu are o finalitate, o stare macar, dapai o concluzie. un text scris ok (ceva corecturi nu i-ar strica), cae nu-mi spune mai nimic.
Multumesc pentru popas, voi lua aminte.