|
fruct text publicat la 21.07.2010, 7:55 categorie: poezie |
||
am poftit o cafea
pe terasă
soarele trecuse de amiază
şi se schimbase după atâţia ani
era prea fierbinte
înţepa
trăgea fire prin piele
hm fiecare intra ultra
violet trecea
roşu în sinapse
zoom ++
nu-mi mai amintesc cine a desenat primul
contur de ceaşcă doar era vară vedeai la fel
cu buzele cu ochii
linia arsă în sens unic
între mine şi boabe
doar aşa
ca o coadă
pofticioasă
text publicat la 21.07.2010, 7:55
categorie: 







mi se pare ușor dezlanat, facut din bucati. primul registru, normal. apoi cate putin se trece la altul mai pomo, si finalul cam surrealist. orcum chestia cu zoom ++ nu mi se pare normala, e fortata, iar finalul e prea evaziv, prea in coada..
Mm, da, se pisiceşte uşor la final, dar îi stă bine dacă într-adevăr e vorba de o felină. Poate fi şi abur(ul acelei cafele), poate fi şi doar o părere.
În pofida acelui “zoom”, aplecarea auctorială faţă de detaliile atent urmărite, îşi păstrează “rezoluţia”, iar reuşita translaţiei înspre simţul tactil în poezie, eu am admirat-o întotdeauna.
nu e rau deloc, eu l-as comprima usor si as renunta la cuvantul “ceasca”, printr-un alt cuvant: cana, ibric
contur de cana sau contur de ibric nu suna chiar rau
leonard ancuta, analiza si resume-ul, merci. apoi: fortata, poate m-ar deranja, desi inseamna ceva pt mine. iar “normala”, ei, ai vazut poet normal ?
deviez putin, am inteles ce vrei sa spui
gabriel dalis – râzi tu râzi, as inlocui cu amandoua, bine
pt calin samarghitan: reverence !

si nu, nu in pofida, e ++, e abur in detaliu
ma pomenesc intr-un mic delir aburos, pot avea iluzii dar uite, dau peste cuvinte care imi taie aplecarea spre reverii:
“trecuse de amiază”, “trăgea fire prin piele”, “intra ultra-violet, trecea
roşu”, “linia arsă în sens unic”.
fain, fain, ingenios si taios. cum laudae
poate ca nu e reverie, poate ca da – freigeist, neobisnuit de concret?
pe de o parte, sau pe cealalta (v. Alice si ciuperca)

as putea fredona pe ritmuri veechi
“gimme, gimme”…
&mersi