|
Frustrare  text publicat la 07.03.2010, 20:35 categorie: junior, proză 
|
||
Trecem prin diferite stari, mii de ipostaze si alte nenumarate schimbari ce au loc pe parcursul vietii. Si totul ca sa le facem pe plac lor. Si ne trezim, la sfarsitul drumului, cu un ocean de lacrimi sarate in spate iar in fata cu abisul disperarii noastre. In care pe parcursul afundarii vom revedea pe marele ecran al vietii putinele clipe de fericire pe care le-am avut, si mai ales, acei “prieteni” care ne-au fost alaturi atunci cand era bine si pentru ei. Momentele in care simteai o oarecare solidaritate din partea lor, insa nu era in interesul tau. Niciodata n-a fost asa pentru ca nu ai stiut sa pui capat dinainte de a incepe totul. Pentru ca te-ai lasat calcat in picioare, pentru ca asa ai crezut tu ca e mai bine.
E bine atunci cand tu plangi si ceilalti in jurul tau rad?! E bine atunci cand te nasti insa trebuie sa inveti incetul cu incetul sa prinzi puteri, sa nu fi carpa de sters pe picioare a celorlalti. Uite asa iti renegi viata, te renegi pe tine, vrei sa-ti sfasii hainele, sa fugi in lume sa nu te gaseasca nimeni. Gasesti un ciob pe strada. Il ridici incet dar mai apoi il scapi pentru ca acesta sa se transforme in mii de alte particele luminoase. Vezi un chip, dar nu pare a fi al tau. Acele cearcane adanci, acei ochi plansi, acel zambet de mult apus..Nu te mai recunosti. Asa vrei sa ajungi? Sa fugi de tine si de tot ce te inconjoara? Pune punct. Invata sa spui nu. Incearca sa gandesti inainte. Nu.ti irosi viata..
da alina ai dreptate.
Câteva observații.
) Totuși, ar trebui să pui diacriticele.
O proză bună începe și de la un scris îngrijit (ceva ce eu încă mă strădui să deprind
Câteva virgule lipsesc cu desăvârșire.
Câteva expresii nefericit de uzitate sau banale:
„parcursul vietii
ocean de lacrimi sarate
abisul disperarii
marele ecran al vietii
carpa de sters pe picioare a celorlalti”
in fine, cred că ai înțeles ideea, metaforele sau analogiile ar trebui folosite cu foarte multă discreție și atenție.
Miza unui text de proză ar trebui să fie ori epică (conflict exterior), ori psihologică (conflict interior, introspecție)
Ție îți lipsește mai sus conflictul.
E doar un început de revoltă, dar și acela plăpând. Din păcate rămâne impresia unor gânduri disparate, prea puțin legate între ele.
O ultimă observație, deznodământul: prea moralizator, taie din sinceritatea textului.
E bine că încerci să scrii, sper că observațiile mele de mai sus te vor ajuta în următoarele încercări.
Spor.
pai asta e o frustrare a mea..si cand am scris asta nu m-am gandit la “iesirea din banal” sau mai stiu eu ce.. pur si simplu am scris anumite lucruri care mi-au venit in minte si nu am stat sa ma gandesc ce fraza ar fi mai potrivita. Eu cand scriu, scriu primul cuvant, rareori modific pentru ca apoi imi pierd ideile, si de cele mai multe ori prima idee mi se pare cea mai buna. Am idei putine, dar fixe
Oricum, multumesc pentru sfaturi si pareri, apreciez orice critica
Te rog să iei aceste observații doar ca pe un exercițiu făcut direct pe text.
Nu am „aparat critic”, încercam doar să-ți vând câteva ponturi…
Greseala mea, multumesc oricum, pentru pareri
Si ponturi
scrie cursiv, modifica dupa. si, cand spun „dupa”, nu ma refer la primele 10 minute din finalul „actului creativ”. poate nici la primele 10 zile…