FDL.ro

Clubul de lectură Institutul Blecher vă invită, miercuri 12 mai, de la ora 18.30, în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din România (Calea Victoriei, nr. 115), la lectura scriitorilor Constantin Abăluţă (proză) şi Andrei Luca (poezie). O întâlnire moderată de Claudiu Komartin.

Constantin Abăluţă (n. 1938, Bucureşti) a publicat peste 40 de cărţi şi a tradus mai bine de 25 de volume ale unor mari poeţi şi prozatori din literatura universală (Beckett, Boris Vian, Michaux, Dylan Thomas, Wallace Stevens, Frank O’Hara etc.). Debutează ca poet în 1964 cu volumul „Lumina pământului”, revenind după câţiva ani cu „Piatra” (1968), prin care se aşază în tradiţia suprarealistă deschisă de Gellu Naum şi Virgil Teodorescu. Urmează numeroase alte volume de versuri, printre care „Unu” (1970), „Obiecte de tăcere” (1979), „Aerul, mod de folosinţă” (1982), „A sta în picioare” (1986), „Drumul furnicilor” (1997), „Cârtiţa lui Pessoa” (1999), „Odăile” (2001), „Intrusul” (2005), „Oraşul marea” (2006), „Iov în ascensor / Iov în funicular” (2009) etc. Ca prozator, C. Abăluţă a publicat volumul de proze onirice „Ultimele ştiri din Planeta simetrică” (1981) şi mai multe romane, cel mai recent, „Grafferul din lift”, în 2006. La „Institutul Blecher”, Constantin Abăluţă citeşte fragmente din volumul în lucru „Întâmplări imaginare pe străzile Bucureştiului”.

Andrei Luca (n. 1991, Slobozia) este elev în ultimul an de liceu la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia. A debutat publicistic în „Tomis”. În textele selectate pentru „Institutul Blecher”, Andrei Luca se individualizează printr-un discurs hipertehnicizat, iar materia care populează poemele sale duce cu gândul la acea „poetică a hackerului” despre care s-a mai vorbit în ultimii ani, prilejuind de regulă comoţii critice la comentatorii puşi în faţa evidenţei că în întâlnirea dintre societatea informaţională şi poezie, nu s-au schimbat doar mijloacele de expresie, ci chiar mecanismele interne de producere a textului. O anumită retorică a angoasei e de recunoscut în discursul uneori tern, alteori rece şi sincopat al tânărului poet. Rămâne însă de văzut în ce măsură va reuşi să păstreze impresia de vulnerabilitate şi tresăririle tensionate ale unei voci care oscilează între minimalism şi maximalism, între „uneori sunt un balot ud de paie / şi tot ce merit e să spăl vase” şi descoperirea că „în alte galaxii vor mai fi explozii / dar aici furia tânără dinainte care prăbuşea / n-o să mai prăbuşească / nimic”.

http://institutulblecher.blogspot.com/