|
Intunecimi Luminate Electric  text publicat la 05.09.2010, 11:41 categorie: diverse, teatru / film 
|
||
FRAGMENT
PETRU
Crede-ma cind iti spun. Sub aceasta atrofiere a nervurilor se află o piatra. Crede-ma cind iti spun ca miscindu-ma voi regreta desprinderile de marile fosnete de otel ale penumbrelor.
JUSTINE
Vino
PETRU
Asculti?
JUSTINE
Da
PETRU
Asculta… fluierele aprinse din nouă si potecile datate predestinat au aparut in chipurile albiilor aflate in cartile desfacute
MARIUS
Hei
PETRU
O carte desfacuta si un mic endem cerebral
JUSTINE
Oh daa… ce desfatare ambitioasa.
PETRU
De ce m-ai chemat aici
JUSTINE
Nu stiu, simt ca aceasta singuratate a lumii este aici si numai aici. Simt ca fara tine mi-ar fi fost mai frica decit cu tine.
MARIUS
E placut aici. Simt ca as fi putut sa ating cerul.
JUSTINE
Pe talpi.
PETRU
Pe vine.
MARIUS
Pe mine.
PETRU
Ha ha ha
MARIUS
Ha ha ha
JUSTINE
Shhhh, fetele au inceput sa vorbeasca. Si in logosul lor un pitic se framintă in pliurile cele mai drepte.
MARIUS
Sintem, cele mai doua
PETRU
Sintem cele mai livide persoane din fata tabelurilor electronice
JUSTINE
Si tu vezi acelasi lucru
PETRU
Si eu… Dar sa stii ca nu voi avea nimic de ascuns in gerelatitatea firimiturilor cazute in noroiul acela.
MARIUS
Acolo si eu am ascuns un peste. Un stafilopod sanctionat in pasi de dans ecvestru.
JUSTINE
Esti tu oare atit de intins incit sa ai puterea de a te rupe?
MARIUS
Eu?
PETRU
Chiar si tu
Marius se pregătește, își întinde bine încheieturile, își trosnește, gîtul, degetele…
MARIUS
Eu pot. Uite iti voi exemplifica. Iata. Fi atenta. Voi incepe acum… Inclina-te.
JUSTINE
Nu ma voi inclina.
PETRU
Ba da
JUSTINE
Ba nu
PETRU
Ba
MARIUS
Da
Se întîmplă
MARIUS
Si suind pe capetele inclinate am ajustat inaltimea celor care nu isi vor mai strica degeaba un noroi mai plin si mai stricat de probele de carne cu care lampile nocturne automatizate de mîini invizibilizate, vor atrage spre ele pintecelee deschise ale copiilor gravidati de puterile genomice exteriorizate de multa si prea frumoasa serviabilitatea a zidurilor intinse in semn de razboi de-alungul potecilor facute de-avalma prin pridvorul mamei celei gravide si enorme ce se sprijina pe muntele.
Liniște. Petru, apoi Justine. Se așează pe jos în iarbă. Se uită spre Marius, care încă e cu spatele la ei.
nu stiu cine mai continua sa citeasca, daca nu te iei in serios scrii “endem cerebral / fi atenta/” – iar tabelurile oricum raman incurcate
un stiu ce vrei sa imi spui? ca nu stiu limba romana… da asa este, dar am gindit eu ca nu pot astepta pina o voi invata, ca mai apoi tot sa incerc sa o desfac. Inca nu am simtit nevoia unei cunoasteri foarte nobile. Cine nu intelege asa ceva, nu am cum sa explic. In ceea ce vreau eu sa fac, corectitdinea si seriosul sint necesitati din partea cititorului poate numai pentru a intelege. Si a intelege este numai in cazul in care se doreste o intelegere. e obicei nu prea, ci mai degraba o experienta emotionala. Cel putin acesta este targetul meu.
Iar tabeluri nu stiu la ce te referi.
Multumesc frumos pentru impulsul tau de a comenta la acest text. imbucurator
daca creaza reactie fizica (scris) si mentala (intelegere, neintelegere, acord sau neacord).
fii antena
