La urgențe moartea  text publicat la 27.08.2010, 22:39 categorie: poezie, rec-poezie 
|
||
Cu ochii injectați de lumina acidă a neoanelor
La urgențe noaptea nu mai e noapte și lumina zilei
e diluată în perfuzii cu glucoză ăsta este
primul loc în care viața se termină cu preavizul
monitoarelor care urlă după ajutor
La urgențe moartea e colorată roșu albastru galben verde
tensiune respirație puls frecvență linii paralele fugind alandala
printre tărgi fire și tuburi de oxigen
Altă ambulanță alt rănit altă hemoragie
un om cu antebrațul pe jumătate tăiat
îți vine să vomiți dar nu poți
mirosul de sânge amestecat cu cloramină al cearceafurilor
te apasă pe creier până când ajungi să-ți iubești propriile vene
intacte pure și neperforate
de ace de 0.5
Cum vă numiți ce vă doare
când ați căzut nu vă mișcați
e doar o mică înțepătură cu Furosemid și Diclofenac
ce vene frumoase aveți domnule
o cale intravenoasa catre suflet
Alexandra, statutul de autor din acest moment, o scapare ca nu-l aveai deja, scuze…
Victor
Doua chestii:
1. Produc vreo interactiune aparte Furosemid Isoptin Diclofenac impreuna? care e clue-ul?
2. Finalul nu ma satiface. Parca nici nu inchide, nici nu deschide. E doar o parere, desigur.
Totusi ma incumet sa recomand textul, in primul rand pentru ca mi-a placut foarte mult, in al doilea rand pentru ca cred ca merita discutat pe el. E tipul de realism dur sintetic sublimat care e pe gustul meu.
Asteptam si alte pareri.
Dati cu parul, dragi confrati
Victor
A, si inceputul…
81 de ani. Neoplazic. Metastaze
Ca-i prozaic n-ar fi buba, dar parca scade din evolutia dramatica… ca si cum ai lua startul de la minus… Explicativ.
Vezi daca il mai revezi. Nu as vedea nici o problema ca poemul sa inceapa cu versul doi…
cu ochii injectați de lumina acidă a neoanelor
“Te apasă pe creier până când ajungi să-ți iubești
primul loc în care viața se termină cu mirosul de
sânge amestecat cu cloramină al cearceafurilor;
îți vine să vomiți alandala, roșu, albastru,
galben, verde, din vene frumoase pe jumătate
tăiate, printre tărgi și tuburi de oxigen dar
renunți și’ți ascunzi respirația pe frecvența de
urgență.”
@victor- multumesc pentru sfaturi si recomandare. Am renuntat la primul vers
Furosemidul si isoptinul scad tensiunea arteriala
Diclofenac= antiinflamator (am taiat isoptinul din insiruire,cred ca incarca prea mult versul)
@ Andrei Dosa – multumesc
esti pe felia ta de viata si experienta… buna revenirea… punctez si eu cu mare placere. poate pana la urma va iesi de un volum al debutului.
@ovia- multumesc mult. Mai am de lucru la volum dar nu mi se mai pare ceva atat de imposibil
îți vine să vomiți dar nu poți e bine ca mentzionezi asta caci Poezia tyrebuie sa treaca prin viscere ,.trebuie sa provoace trairi. si Andrei Ruse spunea asta intr-un interviu la CNN la emisiunea despre blogging
10 stele si de la mine si o adresa de mess in caz ca folosesti mess alindamiansoare [at] yahoo [dot] com
apropo de recomandare si cererea de pareri minus cele “hors sujet” de mai sus,
), nu vad culori, nu vad vene, nu stiu daca au timp sa se gandeasca la suflet. nu stiu.
are usoare elemente de poezie, dar e reportaj. nu shtu altii cum sunt, da’ pe mine ma face sa ma gandesc la stomacul bietului reporter care a dat cu ochii de o asa grozavie. lucruri de astea de “urgenta” se petrec dur, mult mai dur, superpozate, in fiecare minut, oamenii mor pur si simplu si nu-i anunta niciun monitor (“primul loc”
pare rau. cu moartea nu te joci.
@alin- multumesc frumos pentru comentariu si nota generoasa
@Mi Uzala- aceasta poezie este scrisa de mine ca si studenta la medicina in practica la urgente. Stomacul acela care a dat cu ochii de asa o grozavie era al meu. Oamenii da, mor pur si simplu dar la cei monitorizati in momentul in care semnele vitale devin critice monitorul scoate un zgomot puternic pentru a avertiza medicii ca ceva nu e in regula. Atunci cand semnele vitale sunt zero, zgomotul e maxim (astea sunt setarile). Culorile si venele nu le vad oamenii ci medicii care incearca sa ii salveze pe acei oameni. Si da, cu moartea nu te joci, tocmai asta e buba, incerci sa salvezi pe cineva si oricat ai incerca cedeaza. Mai ales daca are cancer in faza terminala. Si vezi toate liniile alea drepte pe monitor. Tensiune, puls, respiratie= zero si monitorul ala urla incontinuu pana il opreste cineva. Si gandeste-te cum e cand mor mai multi monitorizati in acelasi timp, cand se fac resuscitari o data la 30 de minute si cand sunt mai putini doctori decat pacienti in stare critica. Da, totul e dur insa n-am vrut sa intorc pe dos stomacul nimanui cu aceasta poezie si am incercat sa prezint lucrurile putin mai detasat, daca se poate spune asta
una din primele intalniri cu moartea face a face …
si da, un neoplazic in faza terminala e imposibil de suportat daca nu e sedat, iar daca e sedat, urla monitoarele o singura data.
/ asta ca sa-i dau un clue lui Victor .
“cand se fac resuscitari o data la 30 de minute si cand sunt mai putini doctori decat pacienti in stare critica”… hm, eu ma gandesc ca doctorii aceia nu au timp de emotie, are si mi u. un dram de dreptate.
pentru mine ar incepe poezia numai de la
“Altă ambulanță alt rănit altă hemoragie …”
ce e deasupra as taia.
finalul e bun, transmite
a, am uitat, xiron, m-ai uimit, pentru prima data la obiect fara sa bati campii.
coincide cu: data nasterii=data expirarii, sau cam asa ceva din filosofia prezentarii Alexandrei,
dar nu stiu de ce razi ca naiba la urma. urmei
antedatez anticipativ reactii ca a ta la ceea ce produc cand vreau sa produc altceva decat aparența a ce vreau cu adevarat sa produc.
ai inteles, nu-i asa
By the way ‘appearance’ : sor’mea (cum radical syntagmizeaza leo ancuta p’ici pe colea) a fost 5 ani cadru medical camera de garda-urgente (doctor sau sora-sefa e irelevant); intr-o zi au venit 2 arsi (dupa cateva ore transferati desigur), un strivit urland inca – dupa patru sedari, 3 injunghiati si o pustoaica avand capul zdrobit in acident auto; toti au murit in decurs de 5 zile (din nou irelevant care-cand); dar sor’mea a plecat prima a doua zi la pranz -inaintea tuturor celor 7 preluati de ea si restul echipei.
Cum evaluam poezia plecarii – fie ea moartea ca vector in definire hâdă sau serenăm care dintre cele 8 decese atinge mai sobru si nespectaculos conceptul de ironie versică sau poetic injustice? putem alege sigur care din cei 8 este mai circumvalent morții (și in consecință – putem decide care dintre aceștia ar produce mai clar starea necesară emergenței suferinde a poeziei in Sandra Dolfi? )
Cat de variabile devin instrumentele stilistice si frazarea cand efectul de stare este real in urma unor happeninguri active si Nu Neutre?
“Altă ambulanță, alt rănit, altă hemoragie …”
# err: ” accident ” … ” serenă, ” speed tribulations bro’
@appearance, xiron- aici nu este un forum de discutii cu privire la ceea ce se intampla/nu se intampla la urgente. Eu am scris ceea ce am vazut/simtit subiectiv, strict legat de propria experienta. Total de acord ca in alte parti e altfel si oamenii simt/fac lucrurile altfel.
Postand textul aici aveam asteptarea sa primesc niste comentarii critice bazate pe text cu argumente (suntem pe un site de literatura la urma urmei) si singurul comentariu critic si argumentat cu referire la ce scapari are textul asta a fost cel al lui victor, pentru care ii multumesc.
avem probabil un stil foarte subtil de a bate campii ca sa priceapa autorul.
draga alexandra, io unul cand ma adresez stiu deja sau pot banui usor ca esti studenta si curajoasa stagiara in sectia urgente. pe de alta parte avem noi comentatorii poate o mie de ani de experienta cu sectorul medical si urgentistic, fireste mai putin cu cel literar dar trecand peste asta io incerc sa-ti sugerez un singur lucru: mai gandeste-te.
cat despre talentul literar, bref, e mult mai bine sa fie exersat pe alte subiecte.
in sfarsit, textul pe care il postezi, din moment ce o faci, esti supusa criticilor si, din pacate, a laudelor. cu sau fara motivare. multumeste-te cu ce ai deja. materie de meditatie. victor a semnalat reportajul, mai ramane ca cineva sa-i gaseasca vreo calitate. io unul ma retrag, am facut si asa o exceptie sa comentez aici. poti sa stergi comentariul, ai nivelul necesar.
@Mi Uzala- am inteles ca sunt supusa criticilor, tocmai de-asta am postat textul. Dar ma asteptam la niste critici concludente. Puteati sa desfintati textul litera cu litera, nu m-ar fi deranjat deloc insa pentru asta era nevoie de argumente
Dolfi dream: am ARGUMENTAT la primele comm-uri, de’compilând conceptul sec înapoi în laxitudinea stării versice, de’manufacturând forma frazării și re’fragmentând coerența stilistică ex’five’o'clock news într-un subcompendiu minimalist extras din chiar ritmul scrierii tale.
Să incep să am incertitudini în ceea ce privește capacitatea ta de a percepe?
Iar ceea ce se petrecea scriptic intre “appearence’ si “xiron” n’avea vre’o legatura cu o filipică tip “Diavolul și Bunul Dumnezeu” cu tine drept miză. Ești un Luna Moth-butterfly în materie de poezie deocamdată deși sper să te transformi; nu de alta dar uraganul din Pacific, de regulă, ține mai mult decât bătaia de aripi inițială mai ales dacă ești Poe, Rimbaud sau Labis – mai puțin dacă ești Dostoievski (pentru asta tre’ sa fi deja o colibri – ba în proză realistă chiar un cioroi bătrân și smecher gen Ilia Grigorievici Ehrenburg
) Succes.
eu zic că-i cam multă stângăcie prin ograda asta şi cel mai enervant lucru e tendinţa de a impresiona prin chestii dramatice( monitoare care urlă după ajutor şi alte chestii), prin implicarea lectorului într-un tavălug de percepţii exagerate care mai sunt livrate şi la persoana a doua. nu găsesc nimic din ce aş aştepta să-mi transmită cineva implicat întrun asemenea spaţiu. poate pe sfârşit o tresărire, dar prea puţin.