mici cuţite strălucitoare  text publicat la 05.07.2010, 6:35 categorie: poezie, rec-poezie 
|
||
poate/sigur că aș fi reușit să evit
acest ghem de senzații,
ghemul acesta de întâmplări
ca un coș de nuiele cu șerpi
drumul lung prăfuit
unde niciun copil mort
nu se mai juca, nici nadia țiganca
linia ferată când făceam
din cuie (punându-le pe șină)
mici cuțite strălucitoare
ca săbiuța din manualul întâmplărilor
dacă am fi sărit din mers
într-o căruță
ne-am fi pierdut poate/sigur urma
venind mai târziu
ca aurari în fața vreunei clădiri
din sticlă și oțel superior
în marele oraș
păstrând pe brațe, pe piept
semnele tăieturilor
din încăierările noastre
tatuajele făcute când eram anesteziați de alcool
în nisipul terasei cu mese de plastic alb-murdar
o vrabie se juca lângă mucurile de țigări, lângă
capacele de tablă
în praful acelei zile
niciun copil viu nu mai râdea
doar alexia bea cafeaua rămasă
din ceștile clienților
doar ea mai dansa goală, ciufulită, desculță
în ploaie.
mie personal nu-mi plac slashurile în poezie, sunt doar o chestie trendy, dar trecând peste asta, poezia mi-a plăcut. strofa cu vrăbiile scade din intensitatea textului, e o descriere banală. ce nu mi-a mai plăcut este penultima strofă, e prea patetică.
mersi de comm. am înțeles.