Morala poetica de coltul blogului  text publicat la 24.01.2010, 4:52 categorie: diverse, rec-articole 
|
||
Cu ani in urma ma distram cu micile certuri literare dintre colegii mei de generatie. Gaseam chiar reconfortante participarile in cateva dintre ele. Odata cu moartea generatiei 2000 am crezut ca a trecut si timpul micilor nebunii de felul asta. Dar uite ca nu!
Personal am renuntat de cativa ani sa mai particip la acest fel de discutii pentru ca mi se par complet pe langa fondul problemei. De data aceasta ma provoaca fatul ca la originea intregii povesti sunt autori tineri care par sa fi inteles complet gresit ideea de promovare neconventionala.
Ciocnirile dintre principii de dragul spectacolului ar fi trebuit sa semene cu meciurile de wrestling (si asa au fost in perioada de inceput), nu cu o vanatoare de vrajitoare travestite la antena 3 literara. Atunci cand Byron ii spune lui Keats “manelistule”, si i se raspunde “baiat de dorobanti ce esti” ma gandesc mai repede la The Undertaker decat la certurile intre starletele de coltzul blocului. Mai mult, atata timp cat nu il respecti pe cel pe care il ataci in public, inseamna ca esti intr-un loc gresit si e bine sa iti recitesti bibliografia. Pentru ca oricand spui in public numele cuiva, ii faci publicitate. Cei pe care ii dispretuiesti poti sa ii ignori in cel mai privat mod posibil. In schimb, atunci cand iti iei elan sa arunci doar pozitia unei singure parti, atunci cand strigi hotul si nu incerci sa faci lucrurile pana la capat, atunci cand te joci de-a justitia cu o maturica din paie in loc de balantza nu prea mai poti fi luat in serios nici macar in cazul in care ai avea dreptate. Exact in stilul asta s-a dus constant spre zero credibilitatea celor care vorbesc despre literatura: urechisme si manelisme.
Intradevar, mi se pare jenant:
Jenant sa te urli plagiat atunci cand pledezi pentru deschideri, inhalatii si alte anarhisme.
Jenant sa te trezesti vorbind pe la coltul blogurilor inainte sa vorbesti cu persoana cu care ai pretentia ca ai colaborat.
Daca ai crede ca este ceva grav in ceea ce s-a intampla normal ar fi sa urmezi caile legale si sa rezolvi situatia. Restul este vorbarie si reflex de tabloid. Intotdeauna o sa fie mult mai usor sa iei microfonul si sa spui cu emotie “cand nu te cunosteam am crezut ca ma doreai,/ iar tu doar la textul meu pofteai”.
pe scurt: opriti glumele de travestiti la antena de mana 3 literara.
oh, literature, not heavy crime
sper sa nu te superi pe mine, dar asta nu e editorial.
propun sa discutati despre acest “scandal” public, sa investighezi / investigati, sa dezbateti si sa aduci / aduceti niste argumente coerente, mai bune decat “o vanatoare de vrajitoare travestite la antena 3 literara”.
ma intreb ce e mai jenant: ce ai enumerat tu sau sa iei dintr-un text ce-ti place si sa-l publici in volumul tau, ca fiind al tau? sau sa nu apari cand vine vorba de aceste acuzatii? cred ca acest “jenant” depinde de fiecare in parte.
Cand scandalurile au instrumente asa maneliste, cred ca decent este sa lasi panarama sa se faca singura de ris
si sa nu te bagi in discutie orice s-ar spune despre tine.
si nicio suparare, cum ziceam doar ca, de obicei, incerc sa fiu exact si asta am facut si aici http://en.wikipedia.org/wiki/Editorial
subiectul mi se pare “de discutat”, s-au prezentat niste fapte, in niciun caz cineva manelist, cum spui tu, nu s-a asezat intr-o tabara si-a inceput sa jigneasca. nu inteleg de ce, daca tot ti-ai ales atat de clar “tabara”, faci mai mult rau decat bine. nu-ti sta bine in rolul de avocat.
andrei, dar nu este nici o discutie acolo. concluziile sunt trase inca din titlul postarii. Ba mai mult, se revine la ele si in final.
Nimeni nu intreaba nimic. Nici in post nici in realitate. pt mine asta este absolut aiurea.
si asta spun si eu “de discutat” nu de tras concluzii in stilul asta. Dar imi este foarte cunoscut stilul. Si de aici toate pozitiile mele de mai sus. Manelist= asa cum spun urechist. si exact asta este acolo. nu inteleg ce ti se pare asa neclar.
nu ti se pare in nici un fel suspect faptul ca sorin si eu suntem vazuti drept agresivi in povestea asta?
a, si nu pledez pentru altceva decat pentru un pic de investigare inainte sa se arunce cu vorbe goale. Prea multi scriitori au vorbit doar ca sa se afle in treaba si de aici lipsa de credibilitate a acestei meserii la noi.
spun inca o data> daca era o problema de plagiat atat de clara cred ca ar fi fost mai productiv sa se adreseze justitiei. in rest numai vorbarie.
btw. de cand am comentat pe blog nici un singur comentariu nu mi-a mai fost luat acolo. i-am spus asta si ieri si azi pe mess lui Mugur…. Iar Ovia zice ca s-a ajuns prea departe.
Imi cam vine sa rid, pt ca din prima zi l-am invitat sa ii spuna toate lucrurile direct Gabrielei fata in fata. De unde ma uit eu acolo e vorba de o optiune clara spre un gen de abordare cat se poate de “haios”. asa ca ma amuz si eu.
daca as vrea sa fiu paranoic m-as lega si de schimbarea statutului textrului astuia dar asta ar fi exact din filmul lui grosu.
poate asa intelegi.
Eu cred că totul se vede destul de clar. Nu ştiu cum de nu vezi şi tu Răzvan. Dacă nu era un text publicat în Tomis Ovia nici nu ar fi spus ceva. Ar fi clamat toţi că e un nebun… De aceea nici nu a scos un cuvânt la poetici! Vroia mai intâi să vada textul, ceea ce a şi făcut luând exemplarul semnat Gabriela Mâncu din faţa lui Komartin care numai ce citise textul cu pricina la poetici(chestia asta e ironia ironiilor) şi apoi a confruntat textul din volum cu textul publicat în 2007 în Tomis. E ca şi cum ai privi două cani şi nu ai observa că uneia îi lipseşte o toartă. Dovada a fost clară. Negru pe alb. E o scăpare că textul a ajuns în volumul Gabrielei Mâncu. Se mai întâmplă, o fi avut un moment de rătăcire când a grupat volumul… Nu mi-o lua în nume de rău pentru că noi nu ne cunoaştem decât tangenţial, dar pot spune ferm că te afli într-o gravă eroare dacă te indoieşti de situaţie. La cât de jenant e totul ce fel de abordare ar fi fost mai potrivită? Asta e, avem de-a face cu un (sper) plagiat prin imprudenţă, viaţa merge mai departe…
Draga Robert. Parerile sunt asa de libere ca uneori incepem sa credem ca sunt si obligatorii.
Daca este un plagiat trebuie, evident sanctionat. Dar nu prin dat din gura, ci legal, actionat in justitie si toate alea.
Restul este vorbarie. si vorbaria este exact opusul poeziei.
Asta cred eu ca este abordarea potrivita. In nici un caz tabloidul.
@razvan, corect, daca tot avem acest show, principiile de care vorbesc mugur, ovia, chiar si iulian tanase am vazut si multi altii trebuie sa duca la un proces. daca vor merge acolo, bravo, n-am de ce sa nu sustin demersul spre dreptate, daca nu, atunci abia iti dau dreptate.
dar este doar un show ieftin, Andrei. daca Robert zice ca i s-a furat geaca, dau pe blog sau ma duc la politie?
pana atunci doar ciiiirc, ooooof ooooviaaaaa tza meaaaa! mai tata mai
Bun, doar aici pozitia mea e invers> abia cand se duc in instanta pot sa cred ca sunt de buna credintza
ştii care e adevărul trist, răzvane? să zicem că ai dreptate, nu e decât un circ ieftin, dar mi se pare că ai participat la el din plin, ba chiar ai partea leului. şi nu e paradoxal să strigi că se face circ atunci când îl faci?
cât priveşte chestiunea posibilului plagiat… din păcate, gabi va dovedi că textul e al ei doar dacă va prezenta o dovadă clară că îl avea înainte de august 2007, când el a fost trimis la tomis.
corect, putin zis participat> eu l-am creat. daca nu ziceam ca e circ cine stie, poate era grup de rugaciune.
dar, acum, ca asta este adevarul trist, cred ca este cel mai bine sa i-l spunem si lui Iisus. sau sa i-l dam pe blog. si hai sa desfintzam tribunalele, ca avem coltzul blogului unde executam lume.
Imi place enorm faptul ca nici acum nu are nimeni senzatia ca s-au folosit instrumente complet nepotrivite. s-ar putea sa fie un mare boom pentru integrarea manelismelor. (acum sa nu ma iei cu Adi Minune e om bun. Manelistii sunt in general oameni buni. Manelismele sunt problema).
nu inteleg de ce imi spui mie ce trebuie sa faca x sau y. nu crezi ca ar fi cel mai usor sa le spui lor?!
ce mi se pare f. tare e ca vorbim de un duel al “avocatilor”. m-am uitat si pe blogul lui ovia (victima, nu?), nimic. asta e patetic, asta e circ de fapt. raspunsurile gabrielei pe undeva? iar nimic, iar patetic, din punctul meu de vedere, la acuzatiile aduse.
cat despre utilitatea blogului, tu faci acelasi lucru ca mugur, poate chiar mai rau. dar tu si tipi si spui ca e circ. sa zic ca si asta e patetic?
mugur n-a facut decat sa prezinte o informatie pe blog. n-a facut nimic denaturat, nu e treaba lui sa mearga in instanta. daca nu mai avem voie sa facem publice informatii pe net, wtf. cand ianus lua discutii private online si facea oameni de cacat, nu te-am vazut asa agitat. iar asta spune destule.
mie nu-mi vine sa cred in ce te bagi, razvan, dar esti baiat mare, numai ca n-o sa fiu de acord cu tine nici in ruptul capului. stiu ce inseamna un blog, care e puterea lui si care e putere instantei. daca tot tipi asa, de ce nu-i recomanzi lu’ gabi sa se duca in instanta pentru aceste prejudicii de imagine? o fi ea foarte elevata, o sa-mi spui, si nu se baga in mizerii. si eu o sa rad cu gura pana la urechi.
a, nu, Andrei, Robert a spus clar “nu am nici o pretenţie de dat în judecată pentru un simplu poem” chiar acolo. Singura miza era asta cu tabloidul, Andrei.
Iar diferenta dintre blog si justitie este aceea ca claritate. Sunt asa calm ca o sa rizi. pur si simplu, de data asta, mai mult decat oricand se sare calul cu aberatul. Iar modul in care se face asta este exemplar. Cu dezvaluirea celor mai intime resorturi ale justitiarismului de coltul blocului. “pretenu’ meu a zis bancu asta. e plagiat. ma duc in casa sa ma uit la filmu luat de pe retzea”. As vrea sa vad un pic mai multa coerenta cu propriile afirmatii.
si cred ca daca in locul numelui lui robert era numele meu, iar in locul gabrielei numele, sa spunem, al lui mugur. as fi reactionat la fel. Ba chiar atunci as fi putut sa vorbesc despre intertextualitate si toate minunile. Dar asa?! or sa creada ca intertext e felul in care imi denumesc eu organul sexual.
Cred ca pe prea multi ii intereseaza mai mult numele lor decat textele pe care le scriu. “prejudicii de imagine” sa fim seriosi! Asta este abordarea poeziei in general astazi. Foarte multi inteligenti dar foarte putini interesati de ce se intampla de fapt.
prejudicii de imagine, da. pai abia astept sa ma acuze pe mine cineva de plagiat, abia astept.
tu vrei mai multa coerenta, prin justitie. foarte bine, dar n-a fost decat o informatie pe un blog (sustin ceea ce-am zis mai devreme), nu vad cazul. decat daca “victima” (ca oricum ovia e, in general, o victima, nu?
) doreste asta. treaba lui. ca sa fac o paranteza (si-o sa deranjez cred), normal ca-i mai ok cand n-ai oua sa-ti pui un prieten sa tipe pentru tine. dar e cu totul si cu totul alta problema asta. faci lectii de moralitate? cacat, la fel de moral e si ca gabi sa apara si sa spuna ceva acestor acuzatii. fix la fel. 
si uite, mai coerent, in instanta, daca tot vrei. eu unul asa as fi facut, dar atentie! numai daca eu aveam dreptate. deci? 
abia acum, dupa ce vanatoarea de vrajitoare si-a facut numarul, cred si eu ca ar trebui sa apara Gabi sa raspunda.
altfel. chiar ce-ai face?
pentru ca strica pe aici dimensiunile coloanelor am varsat comentariul meu aici: http://fdl.ro/comentariu/
răzvan, e amuzant cum tu tot invoci tribunalul ca singura instanţă în măsură să lămurească acest conflict care, nu datorită celor implicaţi direct, se lungeşte şi se transformă într-o dandiaconiadă cu miros de elodia. e grav când doi oameni nu pot stabili, cum ştiu ei că e decent, care dintre ei a greşit. pentru că, sfătuitorul gabrielei fiind, ori îi vrei răul dacă ovia are dreptate şi o acţionează în instanţă, ori ştii mai multe decât spui, eşti sigur că gabi ar avea câştig de cauză dintr-un astfel de demers, şi-atunci nu doreşti o lămurire a situaţiei, caz în care tu vrei elodizarea poveştii. ceea ce am observat şi din lungile tale comentarii de pe blogul lui grosu, nu faci decât să încerci să înlături culpa în care gabi s-ar afla distrăgând atenţia de la fondul problemei care e următorul. “ovia herbert a publicat un text în septembrie 2007 în tomis. acelaşi text apare în volumul din 2009 al lui gabi mâncu. ce se întâmplă?” aici gabi mâncu trebuia să vină şi să spună care e treaba, cum de e textul în volumul ei. dar tu ai sfătuit-o să nu zică nimic. foarte greşit. în loc de o infirmare sau de ceva clar, am avut parte de o depoziţie a “avocatului” răzvan ţupa care a tot încercat să o dea după copac: că o fi intertext, că o fi albă, că o fi moţată, că e manelizare sau circ… nimic foarte concret şi palpabil despre fondul problemei. mie îmi pare rău de amploarea acestei tâmpite întâmplări din care nu va ieşi nimeni curat. dar mai rău decât cei implicaţi în conflict, culmea, ai ieşit tu şi grosu. grosu pentru că, zic cei apropiaţi de gabi mâncu şi asta e foarte nasol, a pus pe blog chestiunea în dispută, ceea ce e jalnic din nu ştiu ce puncte de vedere, inclusiv cel etic. serios? dar nu e tot o formă de justiţie, element des invocat de tine, să scoţi la iveală o chestiune ce ridică semne de întrebare? mai ales când, prin trimiterea textelor la tomis, era implicat direct? nu crezi că era şi de datoria lui să afle ce s-a întâmplat? desigur, spun unii că trebuia să sune la gabi mâncu şi să afle ce şi cum. dar ce ar fi spus gabi în plus faţă de ce a spus până acum? adică nimic… ştiu, orice expunere de genul acesta face victime, dar unul dintre cei doi e vinovat. şi dacă e vinovat, merită să fie victimă. întâmplător, din multele păreri pe care le-am ascultat, celor mai mulţi le pare rău că tu vei ieşi cel mai şifonat. şi nu pentru că o aperi pe gabi, foarte bine că faci asta, e un gest frumos. dar modul în care o faci este sub orice critică. îi faci un rău pe care, dacă nu l-ai văzut deja, îl vei vedea mai încolo.
pentru cineva care se amuza, cred ca formula “daca e vinovat, merita sa fie victima” e cam exagerata. dar arata exact ce s-a intamplat acolo pe blog.
vrei sa zici ca victima robert este si vinovat?
n-as crede. si gresesti din nou crezand ca eu sunt avocatul cuiva. doar ca acuzatia de “plagiat” este una dintre cele mai mari placeri ale amatorilor in general. Uneori ele sunt si adevarate. alteori este doar intertextualitate.
oricat de rau ar rani asta iluziile cersetorilor de “proprietate” pe la coltul blogului. Daca ceva i s-a furat sa recupereze.
in problema aparitiei mele in subsolul textului respectiv cred ca era optiunea mea. Din pacate ma amuza in continuare sa aflu ca eu, care am spus ca felul asta tine de circ, as fi provocat scandalul. Ba chiar ii fac rau lui gabi.
Mi-e asa teama ca s-ar putea sa se mai formeze o gasca ca sa o apere pe gabriela de mine… nici nu stiu ce sa ma mai fac cu comentariile mele astea lungi… daca sunt vinovat io zic sa fiu executat fara discutie.
man, daca tu spui ca n-ai intrat sa-i iei apararea lui gabi, eu nu mai comentez. nici nu se vede, nu, nu, nu…
dan chiar are dreptate aici si, din pacate, nu-s singurul care o spune. cat despre gasca, ea s-a format deja. si e bine sa se vada cine cu cine, care cu cine si cum, si pana la urma unde ramane literatura.
ma retrag din discutia cu avocatii
np. m-am obisnuit.
n-auzi ca acolo era o sala de clasa unde copiii isi mancau cuminti eugeniile. A venit Tzupa si le-a stricat lapidarea. A scuipat pe jos, a balit pe mama lu stefan(a) si tot felul. Ba i-a facut si rau gabrielei pe care ei doar incercau sa o pieptene.
jenant, tzupa asta, jenant. Si nici nu ma prind. Cum sa il cheme tzupa, in “a” nu se termina numele de fete? Putea sa il cheme si pe el Carmen, Anemon sau Pamelaanderson.
dar serios, mie imi place ca discutia de pe blogul jurnalistick a descoperit tot felul de amanunte in ce ma priveste. As putea sa adaug si eu cateva: Stefana e baiatul meu transexual, am mancat var cand eram mic si de 2 ori m-am intalnit cu niste mame (una fiind evident a lui Stefan(a) dupa cum sunt sigur ca mama lui i-a spus. cand inca mai era un el ea).
o data am ras in biserica si 80% dintre filmele despre care scriu sunt vazute pe net.
Ar mai fi si faptul ca uneori ma epilez pe piept. Si am mancat carne cruda. de trei ori.
serios. imi place ca nu sunt doar de hartie. si nici nu ma gandesc ca as avea drept de autor pe ceva. doar atunci cand e vorba de edituri.
răzvan, începe să-i placă şi maimuţei mele cum face maimuţa ta! ce dracu i-ai dat să bea?
exact, dan. asta e ideea. si cu din astea nu se afla nici adevarul, si nici nu se lamuresc lucruri.