noi de-aicea nu plecăm / nu plecăm acaaasă  text publicat la 07.06.2010, 15:59 categorie: poezie, rec-poezie 
|
||
românia mea este pe stradă
la colțul blocului lîngă bara unde
se bat covoarele se bat puștanii
cu pumnii în piept se bate mingea
se speră că mîine se crede că ieri
poziția
palmelor
încordarea
venele furioase
revenind la suprafață
poziția palmelor în primul
rînd
încă un rînd
lanțuri de litere cu spații
revenind la suprafață furioase
românia e dintotdeauna pe stradă
în parc lîngă cișmea o brunetă frumoasă
se gîdilă îi plac florile pentru dumnezeu
gunoaiele dansează în jurul ei românia îi
scuipă semințe pe rochia de pînză topită
românia se plimbă cu mine pe stradă
lîngă pumnul încordat pe sacoșa de rafie
în insignifiantele călătorii pe șapte cărări
în preajma dependenței de lucrurile mici
printre pupeze precupețe călare pe șapte parcări
românia mă ține de mînă pe stradă
clipește
furia îi alunecă rușinos
pe sandalele cu nojițe palmele
capătă tremurul strîmb al disperării
agățate de gulere de fotolii înfipte puternic
am putea să ridicăm monumente
din lanțuri de vene și rînduri furioase
românia fumează pe stradă
fiecare oraș o scrumieră unde
chiștoacele fumegă bezmetic
cu fundul în scrum cu găletușe
lopețele și greble roșii de plastic
deci in sfarsit, zvacul ala al tau si matematica e total out din textul de fata. mi se pare un text foarte bun
faina! reuseste sa-ti puna in fata cantitatea aia de intraductibil pe care-o simtim majoritatea. izul asta de socio-politic imi place si, in acelasi timp, cred ca prinde si omul-mai-putin-cititor-de-poezie.
” …furia îi alunecă rușinos
pe sandalele cu nojițe… ” – e din alta lume!!! Ei DA!! Nu mi-am pierdut ziua degeaba.
bai revin, dupa ce-am citit destule bazaconii, zic: textul asta trebuie sa fie recomandat
pe scurt, pentru că lenea te-nvață:
cu textul ăsta am umblat la butoane.
matematica e aici. nu a plecat la plimbare.
socio-politicul vag, insistența tiparelor, furia domolită în alunecarea ei rușinoasă pe sandale, orice mic detaliu poate să atragă orice om-mai-mult-sau-mai-puțin-îndrăgostit-de-poezie.
a-pierde-sau-a-irosi-degeaba pășește în sufrageria aglomerată a pleonasmului. nu-i nimic. are farmecul încăperilor îmbîcsite dar îngrijit decorate, încărcate… important e că ne bucurăm.
sd
dpdv tehnic e bun textul. dar îmi dă senzația de neimplicare. nu îmi plac nici textele alea patetice, înflăcărate, dar aici parcă pe tine (și implicit pe noi cititorii) toată chestia asta te lasă rece.
nu știu de unde vine senzația asta, poate din faptul că imaginile sunt descriptive, convulsiile se petrec la suprafață, se leagă prea frumos, prea aseptic.
aa, și nu-mi place deloc expresia: ”chiștoacele fumegă bezmetic” e prea exagerată. nu e din filmul ăsta.
uite, pe tema asta mi-a plăcut foarte mult o poezie scrisă de roxana băltaru care se găsește pe roliteratura. se numește ”despre țara mea”. poate o știi.
salve!
da. sună cam fîss chiștoacele fumegă bezmetic / păcat. cuvintele se potriveau atît de bine. prea bine. băi nu mă doare în fund. sînt acolo. îmi stăpînesc nervii. atîta tot. poate de-aici senzația de relaxare detașată. mă tratez.
nu scriu poezie cu conținut patriotic.
îmi vine să strănut. știi de ce? pentru că sînt alergic la vrăjeală. asta e dintr-un film american pe care l-am văzut toți și îl putem recunoaște dar al cărui titlu, inevitabil, îmi scapă. și nu e rău că îmi scapă pentru că stă să demonstreze că sîntem tot oameni. supuși unui număr mare de influențe, instrumentabili printr-o serie largă de variabile. cu această ocazie, vă prezint un membru al echipei noastre care, de obicei, are treabă în spatele pupitrelor și nu aici, printre dumneavoastră. anagnoste, băiatul de la butoane, țugulanul, cum îi spun fanii, are să ne facă o demonstrație de mix existențial la butoane, filtrînd informațiile prin amplificatorul dicteului automat împotriva căruia poți pune versuri vizibil ticluite anume precum ”chiștoacele fumegă bezmetic”, cu mare atenție la context, la nuanțe semantice, la cromatică.
anaaaagnosteeee și asistentul său, pe care prietenii apropiați l-au poreclit hapciu!
(continuăm după publicitate. rămîneți în continuare alături de postul nostru de televiziune pentru a afla mai multe despre copilăria fericită a lui hapciu și viitorul sumbru al lui anagnoste)
pffff… „chiștoacele fumegă bezmetic”.
sună cam nasol. e drept. mă simt de parcă m-aș fi jucat greșit cu piesele de lego. nu se-nvîrte frate? ba daaaa, ba da… dar mai trebuie să umblăm la butoane.
ladies and gents,
A – naaaag – noooos – teeeee
(pe hapciu îl cheamă de fapt popoacă)
frate, tu ești mai rău ca xiron
și tu mai înalt. și ce dacă?
concurs: scrie ca un pugilist!