|
o doză de bere  text publicat la 31.08.2010, 12:57 categorie: poezie 
|
||
te doare capul
ştii că oricum n-ai să te-ntorci nici rugat
nu îţi pasă nici de triunghiurile verzi de pe stradă
nici de cercurile concentrice din grădina părinţilor
nici măcar de aia mică a lui tavi
care făcea pipi în papucii lu’ taică-său
de fiecare dată când trebuia să plece el la vreo nuntă
te doare capul
şi ai senzaţia aia că mii de popoare minuscule
şi-au făcut tabere în diferite zone ale ţestei tale
acum un pic bronzate şi un pic arse de raze ultra-gamma-violete
pregătindu-se de un război undeva între parietal şi occipital
iminenţa lui te face să te gândeşti de două ori
dacă nu cumva ar fi mai bine să te întorci
te doare capul
e starea aia pe care o aveai pe la prânz în vamă
când îţi desfăceai cu greu sacul de dormit (fără să poţi preciza clar
cine trăsese fermoarul spre dimineaţă sau dacă ea e prietena ta)
te ridicai în picioare şi simţeai cum o combinaţie între un wilhelm tell
chior şi băiatul cu pumnalele de la circul rusesc te-au luat la ţintă
cuţitele intrau pe rând în zgomotul ascuţit al celor care aplaudau
apoi cădeai la loc şi îţi imaginai că nu îţi e al dracu’ de cald şi că dormi
te doare capul
dar deschizi încă o doză de bere
formezi numărul
îi spui că o iubeşti
şi că nu mai târziu de mâine
te vei întoarce la ea
ascult buckethead – soothsayer (vă recomand), merge bine cu poemul ăsta. seamănă cu v. leac, cel din „dicționar de vise”, dar nu o zic în sensul rău. m-a dus în aceleași tripuri, doar că tu ești puțin mai domol, mai așezat. el o mai dă în patetic (deși, uneori, micile doze de patetism merg, umanizează, te mint atât de bine încât îți vine să-l crezi pe cuvânt
)
în ceea ce privește ultima strofă, frate, m-ai făcut să mă simt vinovat…
da, ne vedem la music cafe. la galben gazos și amestec cu dulce
imi place mult textul asta. sunt multe lucruri care mi se par ok, mai ales modul usor detasat, ironic, in care se construieste emotia.
.
prima strofa mi se pare deficitara din punct de vedere al coerentei. primele patru versuri te ajuta sa intri acolo, figurile alea geometrice fac treaba buna in sensul asta, dar apoi e un salt brusc intr-o cu totul alta stare, care mi se pare ca nu prea sustine textul.
nu-i foarte originala imaginea din a doua strofa, ma face sa ma gandesc la o reclama la antinevralgic, dar mi se pare ok cum te-ai jucat acolo, ca nu-s foarte rigizi termenii stiintifici (imi place formularea asta, raze ultra-gamma-violete).
penultima strofa mi se pare cea mai reusita. ar fi mers si de sine statatoare, dar era, intr-adevar, nevoie de mai mult spatiu pentru efectul asta, trebuie sa fie mai lung drumul asta gradat al intoarcerii impotriva propriei vointe