ora de logică  text publicat la 12.02.2010, 17:36 categorie: poezie, rec-poezie 
|
||
eşti o femeie mică, încapi într-un aparat de fotografiat
încapi într-o mână care-ţi trece prin păr, încapi într-un tatuaj
şi când vine toamna, mai ales când e frig
mă gândesc că degetele tale au miros de tanin
şi adormi numai spre dimineaţă
te uiţi prin lentila aparatului
ronţăi seminţe deasupra blocurilor cu picioarele ghem
vorbeşti mult, vorbeşti foarte mult până
te-aud ca prin vis, a picat o faţă de pernă de la balcon
câteva zile nu mai ai linişte, aproape borăşti
chiar curge sânge din tine, e ceva inocent
în sângele ăsta sau nimic important dacă-l verşi
dar pot să-ţi fac un suvenir din scoici şi melcişori
sau pot să cumpăr ţigări şi cafea
pot să fac o grămadă de lucruri cărora
li s-a pierdut sensul cum pierzi primul dinte
şi apoi să mă gândesc că e ceva în tine
ce nu-mi dă linişte sau vibrează până adorm
Dupa ce am frunzarit site-ul asta (nu chiar de-a fir a par, dar pe aproape), asta e prima poezie care intr-adevar pisca, pe undeva, o coarda sensibila. Daca n-ar fi versurile astea trei
“câteva zile nu mai ai linişte, aproape borăşti
chiar curge sânge din tine, e ceva inocent
în sângele ăsta sau nimic important dacă-l verşi”
as spune ca e realmente superba. E sincera, fara sa fie banala. E simpla, fara sa fie ordinara. E tandra, fara sa fie patetica.
Ma gandeam acuma cu ce alte poezii s-o mai compar, dar are un “je ne sais quoi” al ei, mai greu de incadrat si “paralelizat”.
Oricum, ramane o favorita nedisputata.
o, primele doua bucati sunt de o naturalete remarcabila.
, doza de incertitudine, nu “ora de logica”. very good.
sa continui? hm, riscant e.
ultima parte imi sugereaza implacabila neputinta de a intra intr-o “logica” atunci cand n-o cunosti. o incercare cu impact incert. imi spun soptit, ca sa nu m-auzi
ultimul vers are o stranie ambiguitate.
uuu, o recomandare
ps. pune-ti te rog o fotografie mai lata, apare aiurea in prima pagina.
un singur lucru nu-mi place aici – titlul. numai la premise si concluzii nu ma duce cu gandul. imi plac formularile prin care ai ales sa “recuperezi” inocenta aia pierduta.
de toata frumusetea (& placerea textului), mai ales prima jumatate!
dupa asta vin(e) “o gramada de lucruri”, care nu mai au – in opinia mea- aceeasi convergenta.
interesanta aceasta cvasi-”degetica”
Mes amities,
mes amities. dacă eram fată… aşa aş fi vorbit şi eu.
frumos text.
o fata mica, cu gusturi ‘drepte’ de provincie spune: incantator!
Sarmanta poezie! Nu gasesc nimic de criticat aici.
mulţam pentru vizite, aţi fost tare generoşi cu toţii. probabil că o fi vreo preoblemă în partea aia a textului dacă acolo s-a arătat cu degetul, dar mie mi se pare că tocmai acolo se umanizează perspectiva, odată cu suferinţa. e un pic mai agresiv, dar… mă mai gândesc. vă salut!