|
O parcare goală text publicat la 17.05.2010, 14:12 categorie: articole, teatru / film |
||
Acţiunea din A Serious Man, recentul film al fraţilor Coen, este plasată într-o comunitate de evrei americani. Nominalizat la Oscar 2010 pentru cel mai bun film şi cel mai bun scenariu, filmul se vrea a fi o reinterpretare modernă a patimilor lui Iov. Larry Gopnik, un profesor de matematică extrem de cinstit şi serios, este obligat de împrejurări să-şi reconsidere poziţia existenţial-umană în faţa puhoiului de necazuri care se abat asupra lui. Un tip care privea cu seninătate tot ceea ce-l înconjura, făcînd anumite lucruri din inerţie, fără să-şi pună „marile” întrebări cu privire la ele, e adus la stadiul de furie, ca o maşinărie infernală ce aruncă întrebări fără să se mai oprească.
Deşi au doi copii, fără explicaţii prea multe, nevasta vrea să divorţeze şi, ca să se recăsătorească imediat, îi cere divorţul ritualic (get). Ea îi cere lui Larry să se mute la un motel, pentru ca amantul să vină în casă, alături de copiii lui. Nici cariera nu pare a avea un viitor strălucit : titularizarea pe post este ameninţată de scrisori anonime care-l denigrează. La sfatul unei prietene, Larry vrea să apeleze la sfaturile rabinului comunităţii, dar acesta este plecat. În locul lui, un rabin mai tînăr, deşi neexperimentat, vrea să-l ajute oferindu-i perspectiva asupra vieţii privind …la o parcare goală. Larry priveşte stupefiat, fără să reuşească să-l vadă pe Dumnezeu şi fără să întrezărească un răspuns la întrebările care îl chinuiau. Pentru că el vrea un răspuns, o rezolvare, un final ca la un exerciţiu matematic, trauma nu pare să aibă sfîrşit. În fine, rabinul mult aşteptat îi dă pilda dentistului care găseşte întipărit pe dinţii unui client un mesaj religios. Dentistul caută o febril o legătură cu ceea ce îl încojoară, dar nu găseşte. Şi ce se întîmplă cu dentistul, întreabă în culmea nerăbdării, Larry. Nu se întîmplă nimic, îi spune calm rabinul, se întoarce la viaţa lui de dinainte şi uită acest episod. Larry e distrus. Nu înţelege, iar rabinii mai mult îl înnebunesc.
Treptat, Larry începe să aibă coşmaruri cînd amantul soţiei moare într-un accident de maşină. Acţiunea sare din real în vis şi invers, fără ca spectatorul să se prindă de imediat de mişcare, cu scene veritabile de umor negru care aduc rîsul pe buze.
În plus, fratele lui, Arthur, se împotmoleşte în jocuri de noroc şi e acuzat de sodomie.Trece şi el printr-o criză, aceea a identităţii. Larry e nevoit să-şi croiască o firavă cale spre liniştire atunci cînd trebuie să intervină cu sfaturi pentru a-şi alina fratele care-l ceartă pe Dumnezeu pentru condiţia lui. Larry îi spune ce şi-ar spune sieşi, dacă ar avea mintea limpede: Dumnezeu nu e de vină pentru condiţia actuală a omului matur Arthur. Totuşi, fraţii Coen nu adoptă un final fericit şi siropos pentru aceste dileme: sfîrşitul filmului nu coincide cu sfîrşitul problemelor, nu aduce o izbăvire patetică. Larry e anunţat de doctorul său să vină personal să discute despre nişte analize… Presimţirea catastrofei e iminentă şi spectatorii rămîn cu ochii pe generic ca la o parcare goală. Aidoma rabinilor, fraţii Coen ne lasă să căutăm singuri răspunsuri.
text publicat la 17.05.2010, 14:12
categorie: 







nu prea pare o cronica de film, mai degraba un fel de brief al actiunii. n-am vazut filmul, intr-un fel ma bucur ca am citit acest synopsis, cel putin nu mi-am incarcat mintea cu cine stie ce teorii, si in acest fel pot vedea fara sa aflu de la x sau de la y ca ori e un film prost ori e ceva extraordinar…
Da, e mai degrabă un sinopsis, greu de prins fraţii Coen în filmul ăsta.Se vrea o comedie, dar te întristează.Vrei să desluşeşti mesajul
(anunţat aşa cu surle şi trîmbiţe )dar îţi scapă pentru că nu pare a avea de fapt, unul.
Dar filmul merită văzut.