|
Picătura de proză text publicat la 26.08.2010, 22:06 categorie: articole, proză, rec-articole |
||
Prin USA, în „sixties”, băieţii de băieţi fojgăiau pe la concerte Greatful Dead sau The Rolling Stones. Printre ei – Alprentice Carter, poreclit „Bunchy”, care fu asasinat la 17 ianuarie 1969 şi ridicat la rangul de martir în mişcarea negrilor. Zarvă, agitaţie în legătură cu alt băiat de cartier Stanley Tookie Williams III, criminalul de culoare din gaşca Crips care împuşcă prin 1979 mai mulţi cetăţeni nevinovaţi: Albert Owens, Yen-Yi Yang, Tsai-Shai Lin şi Yee-Chen Lin. Ani în şir s-a judecat Stanley Tookie Williams III, mai apoi s-a delimitat în puşcărie de banda Crips căreia îi fu leader, şi-a cerut iertare în numele băieţilor pentru toate crimele şi jafurile dar nu acceptă defel acuzaţia de ucidere a lui Albert Owens şi a celorlalţi. Înainte de a fi executat, Stanley Tookie Williams III s-a apucat să scrie cărţi pentru copii şi s-a alăturat din închisoare unor organizaţii care luptau pentru ca tinerii să nu ajungă în Gangs-uri de felul celei pe care a condus-o o vreme. Toate degeaba: Stanley Tookie Williams III îşi găsi sfîrşitul prin injecţie letală în 13 decembrie 2005, fapt care dădu un nou avînt ofensivei celor care luptă pentru abolirea pedepsei cu moartea, chit că unii compatrioţi care susţin daravera socot că, totuşi, „Lethal injection” este cea mai umană dintre celelalte posibile: electrocutarea, spînzurătoarea, execuţia prin împuşcare, gazarea sau decapitarea. Pe bune!
Daniel Vighi
text publicat la 26.08.2010, 22:06
categorie: 






Bun venit pe FDL, Daniel Vighi.

Mi-am permis sa adaug la categoriile la care ai incadrat textul si cea de articol, pentru ca interesele carora raspunde sunt diverse
Te asteptam in continuare cu fragmente din proza aceea de inalta tinuta, pe care am avut ocazia sa o citesc pe blogul tau.
Victor
mersi de intampinare, o sa postez cu placere, este binevenit orice prilej de acest fel,
DV
Interesant. Chiar nu stiam. Si, pentru ca am – la fel ca noi toti, cu tot cu cei care nu recunosc – o latura macabra (ca de-aia ne uitam la filme cu criminali si executii, nu? ) sunt de acord cu “injectia letala”. Am citit undeva, cred ca “In slujba dreptatii si a adevarului” – daca nu gresesc titlul – ca un cap decapitat (ce sintagma aiurea…
mai clipeste inca 10-15 minute dupa – povestea ultimul calau din Paris… Sinistru. Dar moartea face parte din viata, chiar si cu titlu de executie sau crima. In ce ma priveste, as prefera nobila impuscare, totusi. Executia legala, fie si prin “amortizare” cu injectie, presupune un chin psihologic premergator. “Dead man walking”…
Da, da, si eu ma gndesc cu infiorare, intre extaz si oroare, cum e sa-ti taie gatul, am si scris despre atractia horror a gestului descapatanarii care nu e asa de rara in lume, sa ne gandim cum se petrec cotidian descapatanarile cu toporul in ceea ce priveste situatia gainilor, a gastelor, a curcilor sacrificate spre bunastarea proprietarilor, mult mai rara e injectia letala, practic asa ceva nu exista in viata obisnuita, pare mai umana, nu stiu daca e asa, cum spui chinul psihologic e remarcabil, mai e o moartea, aceea comandata si asumata, autoexecutia cum a fost situatia cu Socrate si cupa de cucuta, aia e si mai si, in sfarsit multe ar fi de inventariat,
o zi buna,
dv