Poem  text publicat la 31.03.2010, 12:03 categorie: poezie, rec-poezie 
|
||
se va vedea cu timpul –
nasul, bărbia, pomeţii, umflate nesănătos,
aceeaşi paloare
tot mai vizibilă cu fiecare iarnă,
mâna osoasă bâjbâind
în căutarea unui perete
seara, mirat că peretele nu se dă la o parte
că nu îţi cere şi el ceva
că nu te izbeşte în faţă rânjind
până să rămână doar tremurul
te vor soma: alege!
se va vedea cu timpul:
câteva reuşite şi-apoi
reproşurile şi resemnarea
prea multă vreme absent
prea multe coduri nerespectate
“când alţii mor după statui şi nume”
la 4 dimineaţa o nouă criză
în camera de hotel în care ai fi vrut să te sinucizi
inoperabil şi alb ca varul
cu picioarele cangrenate
părăsit te vei gândi la moarte
ca la un fruct înfăşurat în sârmă ghimpată
înţelege că frumuseţea există
îţi va şopti un copil fără mâini
aplecat peste o conservă de carne
vei încerca să-nţelegi
vei fi mai aproape
ca niciodată
/ lui Gabriel Daliş
“părăsit te vei gândi la moarte
ca la un fruct înfăşurat în sârmă ghimpată”… asta e f tare… e esenta poemului de mai sus, reusit cap-coada… problema mea cu tine e ca mi-ar placea sa-mi reciti ce scrii. oricum, eforturile mele de a te auzi (stricto sensu) nu’s complet ineficiente.
vorba ceea, mie-mi place, orice-ar zice lumea. stiu si de ce, dar asta+i mai putin important, intotdeauna e o chestie de gust.
prima parte m-a dus frumos intr-un loc inedit unde m-am oprit aproape mirat, ce poet e si komartin asta. sub promisiunea lui am continuat citirea. n-am
mai regasit placerea dinainte; doar ostentatie si déjà vu, am judecat io sever si evident dezamagit. sorry pentru severitatea asta expusa aici… esti poet consacrat si stii ca nu face niciun rau.
gresesti neamtule… sigur ca exista chestii pe care le-ai mai simti/pipait/gustat/citit… dar imi pari, de data asta, un pic cam prea… nu sever… sagetator, as zice… si as mai zice ca nu ai nimerit neaparat ce trebuie… ce nu precep e de ce iti ceri atatea scuze…
Iată cum sună primul vers din strofa unu şi doi: “încearcă să-ţi aminteşti:” E bine că sună aşa? Dar Claudiu, ce trebuie să fac ca să-mi dedici şi mie o poezie (sau un poem), î?
sa fii paralitic d anumite p de vedere, teofile… sau, poate, sa devii BLECHER… hai ca aici am glumit, sper ca se “vede”.
Dorin, nu vreau să vorbesc cu tine pentru că ai înjurat odată.
dom claudiu, io nu stiu cine e dedicantul, asa ca sa ma ierti.
dorinule, daca tu ai impresia ca stii ceva e una. daca spui ce ti se pare ca stii e alta. te somez: alege!
reciteste-te si daca decelezi vreo substanta in comentariul tau da-mi de stire.
si sa ma scuzi ca te admonestez asa sever si nici macar nu pun vreun emo ca sa nu mi-l intorci ca la cluj.
Freigeist, eşti cumva vreo pupăză de pe agonia?
@freigeist… hahahaha… esti fain, omule… @teofil… nu ma jigni, domnu… eu nu injur doar odata… de fapt, in jur odata de mai multe ori…
Domnu’ e unul, Dorin… doar unul.
“copil fără mâini” fiind
“aplecat peste o conservă de carne”
“v”o”i” “încerca să-nţeleg”(…
“v”o”i” “fi mai aproape”
“ca niciodată”
de… unicul Domn…
cel care imi va relaxa… FALCILE sangerande…
mi se pare diluat, lung, gol şi relativ banal.
iată:
”se va vedea cu timpul:
câteva reuşite şi-apoi
reproşurile şi resemnarea
prea multă vreme absent
prea multe coduri nerespectate
“când alţii mor după statui şi nume”
la 4 dimineaţa o nouă criză
în camera de hotel în care ai fi vrut să te sinucizi”
absolut comun şi uşor naiv.
caut să găsesc ceva mai interesant.
aici parcă seamănă a ceva scris de un om care scrie:
”inoperabil şi alb ca varul
cu picioarele cangrenate
părăsit te vei gândi la moarte
ca la un fruct înfăşurat în sârmă ghimpată
înţelege că frumuseţea există
îţi va şopti un copil fără mâini
aplecat peste o conservă de carne”
cam atât.
prima parte m-a dus frumos intr-un loc inedit unde m-am oprit aproape mirat, ce poet e si komartin asta. sub promisiunea lui am continuat citirea. n-am mai regasit placerea dinainte; doar ostentatie si déjà vu. (freigeist … !!! )
poate ca promisiunea lui komartin este komartin insusi. iar sub presiunea indaratului, poate chiar komartin iti alimenteaza nemultumirea.
freigeist, my friend, the world is you. komartin is you, also.
fain poem. fain de tot.
sd
Frumos poem! Sunt aici nuanțe pe care probabil doar cel căruia îi este dedicată poezia le înțelege pe deplin, și mă refer aici la ”până să rămână doar tremurul”. Cel mai mult mi-a plăcut a treia strofă. Mă intrigă imaginile de acolo. Mai ales copilul fără mâini ”aplecat peste o conservă de carne”.
n-am mai regasit placerea dinainte; doar ostentatie si déjà vu. (freigeist, care are dreptate)iar cei ce laudă poemul îs fie neştiutori fie penibili cum pupă mâna popii
ce va mai plac sertarele…
Am citit cu plăcere acest text. Sunt câteva imagini care mi s-au părut pregnante, spre exemplu: “părăsit te vei gândi la moarte
ca la un fruct înfăşurat în sârmă ghimpată”, apoi “înţelege că frumuseţea există
îţi va şopti un copil fără mâini
aplecat peste o conservă de carne” iarăşi mi se pare o construcţie foarte interesantă. Aici parcă aş fi văzut finalul poemului, fără ultimele 3 rânduri.
Doar o părere
Bot Eugen
poemul acesta nu are decât o strofă.
secundum tertium unum
(… de’abia în comentarii ajung ei să facă literatură …