|
precoce text publicat la 22.06.2010, 20:19 categorie: poezie |
||
a zis
ia-mă pe la spate
era vocea din sistemul
de răspuns automat
pentru numere favorite
apasă tasta 2
toate afișajele digitale
ale automatelor
de bilete
de cafea
de senvișuri
pâlpâiau concomitent
insert a coin
afară se auzea
tainted love
marlyn manson
îmi tremurau picioarele
tandrețea strânsă
în tendoane
îmi juca feste
sexul ei strălucea ca faianța
fără rosturi
fără fisuri
am încercat să intru
sexul meu era un topor
roșu încins
zdrobesc semipreparate
înghețate
zdrobesc și
începe să fie bine
am terminat
ea striga nu se poate
nu se poate
retras la marginea patului
picioarele mele
erau albastre
mâinile mele
erau albastre
apăsam cu palmele
capilarele și venele
nu vroiau să dispară
ea se uita la mine
pojarul îi urîțea fața
suptă de foame
pojarul îi urîțea sexul
picături de spermă
îmi cădeau pe picioarele
albastre
am ieșit din cameră
m-am așezat pe scăunel
în fața geamului din bucătărie
vântul făcea frunzele să se
lingă violent
de la parter se auzea fărâmiță lambru
am intrat în cameră
mi-am cerut iertare
că am terminat așa repede
ea vorbea ca-n somn
mai încearcă
am ieșit din cameră
am făcut pișu
stând ciuciulete în cadă
mi-am udat degetele
de la picioare
eram mândru de mine
am ieșit din baie
m-am întins pe linoleumul
din bucătărie
încins de soare
să mă usuc
text publicat la 22.06.2010, 20:19
categorie: 






asa cum „tainted love” (m. manson) iti da imaginea sonora a penetrarii, fărâmiță lambru se muleaza pe starea de alienare din momentul respectiv, de umilinta a barbatului, regresul la stadiul copilariei – strazi de mahala etc. asta era tripul pe care il voiam. in rest… e fain.
aproape off-topic: ce zici, vei fi acuzat de ejucalare precoce?
multe minti stralucite vor surade si-si vor spune „na, dosa, ca te-a batut dumnezeu si pe tine!”
Asta e poezie din tranșee.
ce înseamnă poezie din tranșee?
bogdan, mai bine să fii acuzat de ejaculare precoce decât să ți se spună că îți ții ”coaiele ca două cuburi de gheață într-un pahar”.
marlyn manson vs. faramita lambru, omg what a masterpiece
ai mai aranjat putin poemul( cred), e mai dinamic acum.si tensiunea e foarte bine distribuita, nici chiar in final nu pierzi feelingul
de fapt, acolo e cel mai bine, pe linoleumul incins de soare te usuci intodeauna. de tot 
bun
oarecum are dreptate bogdan cu „na, dosa, ca te-a batut dumnezeu si pe tine!”, sunt multe minti stralucite care… na
dar e bine sa stii, e bine ca reusesti sa scrii sincer, chiar daca unii dintre cititori(bula type) vor crede ca poemul este despre tine.
e ok ca poti spune fuck’em
Pozie din tranşee poate însemna şi faptul că acum trag toţi pe deasupra scăfârliei tale, dar nu cred că la asta m-am referit.
a zis
ia-mă pe la spate/ ea striga nu se poate
nu se poate/ afară fluturii se clătinau printre tufe/ am făcut pișu – astea nu îmi plac, sunt cumva în plus sau stopează ritmul, să zic aşa, nu ştiu, chiar nu îmi plac… mi se par părţile slabe. Cred că ai putea să ai grijă să nu te lungeşti cumva cam fără susţinere. Începutul mi se pare cam automat, aşa, nu mă prinde, e transmis morse, nu ştiu, nu e legat, până la strofa cu “afară se auzea”, apoi merge ok până la “am intrat în cameră”, unde lamentarea aia cu masculinitatea mi se pare iar a nu fi poetică. Finalul e ok. Cam atât, cred.
@mihai, nu te comporta ca un fan din ăla care are crize de isterie când își vede idolul
omg, un nou text de andrei! că riști ca el să-ți răspundă oo, nuu!
glumeam. mersi de semn omule!
@sebi, total de acord cu tine, kill ‘em all! cine este bulă type pe site-ul ăsta? eu nu cunosc niciunul
@călin, dar la ce te-ai referit? nu mai fi așa secretos, de parcă ai deține cine știe ce secrete de stat.
@daniel, eu te cred pe cuvânt, dar mi-ar plăcea să vii cu niște argumente ca să mă convingi.
îţi zic eu că mai bine suna varianta originală de la tainted love. soft cell o cântă. s-ar potrivi şi mai bine cu tandreţea (fie ea şi una organică, brută, dar firesc de brută) din restul versurilor. în cazul ăsta, sper că nu l-ai trântit pe manson aici, “pentru că-l ştie toată lumea”
în rest, nu ştiu ce să zic. scene de un suprarealism forţat, atât de/prin imagini, cât şi de tăierile scurte rău, de vers.
@vlad, știu varianta celor de la soft cell, dar e prea… soft pentru textul ăsta.
nu știu unde vezi tu suprarealism, dude…
bah, e soft, dar le spune mai pe auzite, cu armonii palpabile
simplu cu suprarealismul detectat. picioare albastre, mâini albastre. zi-mi clar de ce-s albastre, ca să nu cred că aţi contactat, pe sistem sci-fi, o bacterie de mozzarella. or fi vinete, de la tensiunea ce s-a acumulat între voi pe parcurs, dar descrierea, pana la punctul ăla, nu m-a convins, nu m-a făcut să fac legătura (aici revin la faza cu tăieturile de vers)
apoi “am băut suc de portocale
în care pluteau bucăți mari
de piure sau concentrat”
asta mi se pare forţat. înţeleg, asocierea a două chestii ce se bat cap în cap. aproape un oximoron. dă bine-n poezie, te face să te miri, să te întrebi cum se înţeleg ele două în aceeaşi cameră etc. treaba e că o văd prea des azi (vezi sabina, cu ai ei beatles vs maria ciobanu). e o încărcătură imagistică puternică, îţi dă un şoc aproape plăcut, dar pe care nu-l găseşti şi-n restul textului, de unde şi senzaţia de inegalitate. la fel e şi manson vs fărâmiţă lambru.
în plus, ca să mă convingi de bucăţile alea mari de piure, din paharul cu suc, du-ţi ideea până la capăt. zi că eraţi prea leneşi ca să spălaţi paharele în care, dintr-o cutie de pe raft, s-au scurs şi s-au dilatat nişte fulgi de piure. altfel, o să văd aceeaşi lume de adolescent timorat, dus în alte lumi, incoerente, de propria lui precocitate.
mai revin o dată la tăieturile de vers, adică la problema mea dintâi cu textul. am impresia că o să ajungi să ai poezile făcute din câte un vers pe rând. cel puţin, aici, unde aş vrea să continui versul pe aceeaşi linie, să simt că-mi curge o imagine completă, se rupe brusc, şi continuă dedesubt. la stilul ăsta, eu unul, pierd efectele intenţionate probabil, de tine.
a naibi’ unghi de vedere.
nu credeam ca se poate.
Calin Samarghitan are dreptate, de ce o fi oare secretos.
@vlad, am mai modificat textul, nu pentru că mi se părea forțată faza cu pireul ci pentru că nu transmitea nimic pasajul acela.
mi-a plăcut asta: ”făcute din câte un vers pe rând”.. o să țin cont de asta, de acum încolo o să încerc să scriu câte două (ba poate chiar 3) versuri pe rând. va fi inovația absolută…
@appearance, mă bucur că ți-a plăcut unghiul. acuma nu îmi dau seama dacă unghiul ăsta se notează cu plus sau cu minus.. doar călin ar putea să ne zică
‘cuvant’, nu vers. scuze, era vreo 4 dimineaţa când am comentat. prea multe ‘versuri’ în comment. ideea rămâne
Păi deţin câteva secrete de stat pe care nu pot să le divulg, sau pot dar atunci va trebui să vă împuşc.