|
probleme cu chiriaşul de la mansardă  text publicat la 16.02.2010, 11:19 categorie: poezie 
|
||
creierul meu se trezeşte
haleşte, strânge din dinţi,
iubeşte, defechează
şi în general locuieşte la mine;
cu toate astea,
refuză să-mi dea la timp
plata
nu, nu îi cer cine ştie ce -
o idee din când în când;
mai păsuieşte-mă o zi,
hai c-o să-ţi dau două idei data viitoare,
creierul meu e rău-platnic
şi totuşi nu pot nici să anunţ poliţia
- cine a mai văzut să ai contract de chirie
cu propriul creier;
deci, la o adică
tot pe mine m-ar lua la întrebări,
nu pot nici să-l dau afară din mine
pentru că apoi aş alerga
pe străzi cu capul gol
şi sigur aş răci,
a mai rămas să-l ameninţ,
să răspund la şantaj
cu şantaj
- auzi, măi creiere, dacă nu-mi dai o idee,
mă sinucid;
s-a uitat la mine a zâmbit
şi m-a întrebat doar
crezi că-s prost să-ţi dau
vreo idee de sinucidere?
“defechează”? Exista forma asta a verbului? Chiar daca exista, mie imi suna foarte rau cuvantul asta, ma oripileaza fonic. Parca si “se caca” e mai bun.
Preferam rimele parodice a la Toparceanu parca.
„se caca” este evident preferabil acestui „defecheaza”
brrr… suna aiurea de tot!
numai bine
fain de tot. voua nu va aduce un pic a ‘the man who taught his asshole to talk’? stiti cine a scris-o, dar nu sugerez ca ar fi o pastisa.
doar o parere.
Si acel defecheaza desi suna rau, parca se potriveste, cumva
toate bune!
am sa-i transmit creierului meu
al dumneavoastra lingvistic expozeu
I.C este intr-o continua intrecere cu limba romana. Contesta existenta unor cuvinte.
expressionmauve insa urmareste cu vigilenta toate constatarile lui I.C.
Eu deocamdata nu contest. Ma indoiesc (deci exist
).
Pai hai sa vedem cum s-ar conjuga verbul acesta “a defeca” (sa vedem cum suna asa, fonetic)
eu defechez (?)
tu defechezi / defeci (?)
el/ea defecheaza / defeca (?)
noi(aici e clar, in cor!) defecam (!)
voi (iarasi clar) defecati
ei (iarasi problematic) defeca/defecheaza
Dar totusi cine ar folosi acest verb? Tu vezi pe cineva spunand lucrurile astea?
“cainele dumitale s-a defecat / defecheaza pe peluza mea!” (indignare)
“m-am saturat de nataraii astia! defechez in capul lor!”
(furie)
“-ce tot faci acolo in buda de ore intregi? defechezi?”
(impacienta)
“pe o bara/ defeca o cioara/ cra cra cra/ drept in gura ta!”
(de pe vremea cand eram eu copil. Oare mai exista si azi?)
Deci, chiar daca exista (in forma asta de care ma indoiesc eu) asta nu inseamna si ca suna normal.
Si asa inchid paranteza asta uriasa dedica lui “a defeca”. Puteti ignora asemenea curiozitati lingivistice.
P.S Cu ocazia asta am invatat si eu ceva nou:
DEFECÁ, defechez, vb. I. Tranz. 1. A limpezi un lichid, provocând depunerea substanțelor care se află în suspensie. ♦ A precipita albuminele dintr-o soluție cu ajutorul unui reactiv chimic pentru a purifica soluția. ♦ A purifica zemurile din industria zahărului prin tratare cu lapte de var. 2. A evacua materiile fecale din intestin. – Din fr. déféquer, lat. defaecare.
Sursa: DEX ‘98
Invatatoarea mea toata ziua “defeca” si “producea orificii”. Asta cu orificiile era cel mai frecvent folosita, atunci cind trebuia, de exemplu, sa facem la Lucru manual un colier din oua golite de continut prin “producerea a doua orificii la ambele capete”. As if oul ar avea capete. Forma lui e atit de dubioasa… Enfin, in rest, noi defecam si mictionam. Pe limbajul ei pretios.
P.S.: nu am vazut pe nimeni spunind lucrurile astea. dar sint sigura ca voi auzi cel putin una din situatii. Asta ca sa fiu vigilenta pe deplin.