FDL.ro

propunera lui cristi şi păreri personale

cristi- internautism face o propunere ce poate fi luată în seamă, de cine doreşte. asta este propunerea:

Trimiteti-mi va rog un text oricat de scurt, oricat de lung (maxim 17 randuri), despre care stiti ca infiltrindu-se in mediul online a innebunit/va innebuni in premiera gasca de pixeli ce l-au redat/il vor reda.
Vom studia comportamentul pixelilor ce va gazduiesc ideile. Ii vom seda pe cei ce n-au rezistat presiunii cognitive.
Cat rezista o turma de pixeli dupa tastare? O recitire, doua, nouasute douazeci si sapte? Pixelii innebunesc?!

De ce?:

Oarecum scurt si la obiect: in The Legend of 1900 se publica sunete prin intermediul acelui vraf coerent de lemn si zebre (pianul) pana cand ceva ia foc.

Prometeic, foarte multe manuscrise ar fi trebuit sa-si “testamenteze” sinuciderea printr-o combustie interna ca reactie la ideile/nebuniile/suprarealismele/viziunea ce le-au fost incredintate.

Prin anumite sanatorii sunt convins ca Inchizitia e privita ca pe o cruce rosie a celulozei ce nu mai era in stare sa duca lucid intre coperti atat amar de genialitate. Daca “Eli, Eli Iama sabahtani” (citat din memorie) e un fel de picatura chinezeasca pentru pagina printata. Si totusi hartia se chinuie de peste crestinescul doua mii de ani pentru a inlesni dezmaturi mistice sau literare cititorului.

Daca ideile sunt intr-adevar marianice (sac fara fund detectabil sonarului uman) si omul poate plana (pash, pash vorba lui sorescu) deasupra propriului orguliu haideti sa internam niste pixeli:

INEPT sau institutul national de exorcizare a pixelilor traumatiza(n)ti vrea sa spitalizeze, sa supuna la tratament medicamentos (comentarii, speculatii etc) pixelii marcati de textele pe care au fost nevoiti sa le redea online.
V-am citit pe fiecare in parte si sunt convins ca aveti turme intregi de internat: ati scris un text atat de profund/nou/suprarealist/dement incat pixelii ce vi-l cara public in spate au nevoie de tratament. Sa vorbim cu ei, cu textul, sa-l descoasem.
Au scris granzii fraze memorabile, nimeni nu s-a putut juca cu imaginarul hartiei pe care au fost tiparite, sa-i citam si sa supraveghem rezistenta mentala a pixelilor ce sustin citatul.

Pixeli bolnavi inchipuiti: alura de profunzime pe care si-o aroga un internautist sau altul n-ar trebui sa chinuie pixelii, pot fi eliberati, sunt internati in acest institut pe nedrept fiindca textul pe care il sustin e o impostura.

O populatie de pixeli ce reda tabloul lui munch Der Schrei poate fi interogata (vindecarea mi s-ar parea abominabila) in zeci de anchete care mai de care mai delicioasa.

Mi-ar placea teribil sa intrati cu bocancii si parolele in acest joc, sa existe un blog/site INEPT ca experiment al unor oameni capabili de psihiatrie online si in acelasi timp sensibili la detalii (pixeli) oricat de schizofrenic ar suna.

Ideea incepe aici: http://www.internautism.ro/online-fashion-camasa-pixelata-de-forta/

target: manifestari artistice cu adevarat (ne)bune ce ar fi trebuit sa spitalizeze mediul online

potential: poate deveni (inept.ro etc) un blog al blogurilor, un experiment al experimentelor. Imaginati-va discutiile dintre doctor si pacientii pixeli care au redat primul haiku online sau o cronica la Taxidermia (2006).

Recrutam psihiatri: vom folosi terapia pixelilor pentru a demola, denunta sau diviniza un text/imagine/orice pixelizabil.

Stiu ca timpul domniilor voastre a fost indecent ocupat de prostiile sus mentionate (inchipuiti-va cum se simt pixelii) dar poate poate fi un semi-superb experiment online.

Reply: orice: sing in, la munca bre, text, nu stiu nu ma intereseaza, adresa de la balaceanca, un frigider de carne, orice.

Multumesc.

adăugiri personale:

1.vreau să-i mulţumesc cu întârziere , este adevărat, lui un cristian, pentru postul lui cu trimitere la “micul” caz de furt, a lui gabi. şi mai ales pentru comentariile argumentate pe care le-a adus în josul postului într-o discuţie cordială cu răzvan ţupa. cu toate că ar fi avut anumite motive personale (discutabile din punctul meu de vedere), să nu intervină în acest mic incident, totuşi a făcut-o şi cu păreri onorabile. jos pălăria!

2. apoi v-aş da nişte trimiteri la blogurile unor oameni pe care îi apreciez de ceva ani de zile şi anume: florin bratu şi robert mândroiu. la robert găsiţi poeme ce merită citite (sper să-i iasă în curând cel de-al doilea volum, după “efectul de peliculă”, o carte care mie mi se pare că a fost trecută la vremea apariţiei destul de repede cu vederea de critică şi grupul restrâns de cititori de poezie). iar pe blogul lui florin vă aşteaptă mici pastile cotidiene bine dozate (florineee, scoate mai repede volumul debutului…. citire plăcută!

3. şi pentru că nu mă pot abţine, când văd clasamente ale anului trecut la poezie, premii şi elogii (unele meritate), nu pot să nu remarc că apariţiile (şi aşa în regim under) ale editurii “pontica”, au fost şi anul acesta ignorate cu succes ( normal că este vorba de editura unde am debutat eu, normal că sunt subiectiv, normal că este vorba de mincu şi sunt dublu-subiectiv). dar… nu am auzit să fie nominalizaţi pe undeva , autorii apăruţi anul trecut la această editură , şi anume: dan mihuţ, dumitru bădiţa (sper ca un cristian să ajute prin editura lui la o vizibilitate mai mare a acestui autor, măcar de acum încolo) şi sorin dinco.
nu mă miră foarte tare aspectul acesta al vizibilităţii şi receptării produselor artistice de orice tip, dacă fac o simplă paralelă cu muzica. în ultimii ani am descoperit pe my space la genuri ca rock, jazz, muzică electronică şi experimentală de orice tip formaţii din anglia, rusia, armenia, ungaria, sua, suedia, finlanda etc. care pot da lecţii de muzică, tendinţă şi inovaţie oricând formaţiilor super-titrate care concertează pe la noi şi oriunde în lume. şi care se bucură din plin de o publicitate nemeritată. asta este piaţa, asta este marketingul. am înţeles. de aceea eu spun trăiască net-ul şi alternativele. este nevoie doar de căutare, răbdare, ceva ureche fină şi cultură (asta nu vine din cer şi nici din şcoală).
am mai întâlnit în ultimii ani şi mulţi “scriitori” care se hrănesc doar din lecturi de pe site-uri. şi alea de proastă calitate. dacă îi întrebi câte cărţi au citit la o bibliotecă, câte titluri au în propria bibliotecă, câtă cărţi citesc într-o lună, ridică deznădăjduiţi din umeri. de aceea s-a şi ajuns la inflaţia asta de autori de site. unii confundă avangarda cu un text scris la beţie. sau inovaţia cu nişte ghilimele…