|
purgatoriu text publicat la 19.03.2010, 18:04 categorie: poezie |
||
ea, eva,
silabiseşte uitarea
ca pe-o evanghelie scrisă
într-o limbă a frigului.
cuvântul femeie începe aici
cu litera a
de la arcă. mereu. fierbinte
rămâne doar pulpa de lacrimă
pe care o stoarce
să-şi spele memoria. o rufă
de unde nu iese nicicum
mirosul de om.
text publicat la 19.03.2010, 18:04
categorie: 






O poezie care se ia în serios. ”Limbă a frigului” dă frisoane și cred că la nivel lingvistic textul se așează foarte confortabil, stă bine pe toate patru picioarele. La nivel ideatic, trupul fiind cvasiabsent, vorbim despre un purgatoriu al memoriei unde uitarea devine un fel de exercițiu ascetic. Na, acum o limonadă cu mentă, vă rog!
de oriunde as lua-o, nu mi-e la-ndemâna. nu pricep nic din text. sa ma ierti, iti dau in schimb ce-am mai gasit prin cos:
de cheltuială
dimineaţa strigă seara cade câş
urlă noaptea-adânc în stridii
asta-i o dovadă că putem iubi?
ochi de apă cer deschis
turbionul din chiuvetă bis
ce dovadă-i că putem gândi?
hipercub pământ foc cimbru
octaedru pe scrisoare fără timbru
fie asta oare o dovadă că citim?
zile strâmbe căi piezişe
plouă marte prin acoperişe
vine vreo dovadă că vorbim?
de-a trăi de-a povesti
fânul vechi din carul mare
ce femeie mi-l mai poate încâlci
cam aiurea
MI Uzala, acum m-am convins, nu esti femeie. asa ca-ti dau voie sa-i oferi tu lui Hwi Noree limonada.
auzi…”din cos”. adica eu ofer un text serios si responsabil si el vine cu ce-a gasit prin cos!
Hwi Noree, vezi sa nu-ti puna cianura-n limonada. si multumesc pentru intelegere.
scuze pentru neintelegerea creata, cosul meu nu e nicidecum de gunoi, e un cos, sau cum ziceam pe vremuri, “o corbitza” unde tin chestii pentru ca daca le pun in lista aici nimeni nu le citeste. asa ca mersi de lectura si trecem la alte povesti.
raspunsul meu nu era decat o fandare (daca s-a dovedit a fi una neeleganta, imi cer eu scuze) asta fiindca m-au cam intepat, prin mesaj, strofele de mijloc…
pace?
nicio aluzie, îi doar un lucru, nu-i ad-hoc. pretext sa spun si io ceva fara rost ca nu stiam ce altceva si tot ma intreaba astia “ai ceva de zis?” sa caut, sa caut, io incerc
k. o sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuiec cu raspunsurile tale, anunt de pe-acum ca eventualele suturi in bara vor fi, evident, neintentionate. gata.
Adriana, e o discuţie inutilă – poemul e nepotrivit în acest moment. Tehnic vorbind – nu ai trezit în fetele acestea fibra feminină. Poate s-au abrutizat de atâta dorinţă de-a deveni ca lirica masculină. Poate au fost sufocate asta. De aceea spuneam eu “tu, floarea mea de primăvară”…
Dorule, ti-au inflorit zambilele-n geam?
oh, cum ne papă metapisica asta ca pe şoricei, adriana! a silabisi uitarea într-o limba a frigului, a marelui frig cu femei-arcă scăldate în pulpa lacrimei cu care spală memoria. too much for me, e o zonă din care s-a stors mai tot, o zonă în care se poate poetiza la infinit dar în gol. femeile urâte sunt mult mai frumoase decât femeile arcă, dă-le încolo pe astea din urmă.
ok, am prins ideea, merci de feed-back.
nu ai vana pt o asa greaoie viziune mitica… esti o furnica ce vrea sa duca pamantul…
cand o sa ma hotarasc sa duc pamantul te-anunt…sa nu ametesti..de tot!
“greoaia viziune mitica”…ooo, Mitica, ma lasi?
accept ironia, accept cinismul (le merit din plin pt ca le practic la greu)… nu accept prostia… is clujean, in alta ordine de idei…
Dorin, voi raspunde intotdeauna serios si responsabil unui comentariu asemenea. la capitolul asta, functionez oglinda.
si, da, am toata stima pentru Cluj.
Mii de albine, nicio intepatura!…
I found your entry interesting thus I’ve added a Trackback to it on my weblog
…
Traian Basescu…
[...]ne dam seama cat de important este sa vezi mai departe decat cei care au fost inaintea ta[...]…