FDL.ro

Se dedică Ofeliei Prodan, pentru plecarea

intempestivă de la Muzeul Literaturii

numai tu eşti atât de timidă în zori
şi asişti cu atâta tristeţe la moartea de seară
aş putea să iubesc la nesfrâşit
înflorirea ta – fatala ta dispariţie
însă grijile de zi cu zi mă doboară
voi fi în curând perna ta de frunze
oricâtă groază de moarte port zilnic
în spate şi-n gânduri
mireasma ta de fecioară înnebuneşte veacul prin care păşesc
mereu căutându-te
sclavul unor trasee exacte

vino în munţi pe-nserate când
călugării dorm
şi numai clopotul unei stele singuratice bate
pe pământ

###

seulement toi es si timide à l’aube

et prends part avec tant de mélancolie à la mort de soir

je pourrais aimer à l’infini

ta splendeur – ta fatale disparition

mais les inquiétudes quotidiennes m’abattent

bientôt je serai ton oreiller de feuilles

avec toute cette angoisse de la  mort que je porte chaque jour

sur mes épaules et dans mes pensées

ton parfum de vierge affole le siècle que je traverse

te cherchant toujours

l’esclave des itinéraires exactes

viens dans les montagnes au crépuscule quand

les moines s’endorment

et seulement la cloche d’une étoile solitaire sonne

sur la terre.

Traducere în franceză: Hermine Câmpean