|
Şlomo vă vorbeşte (1) text publicat la 13.02.2010, 17:49 categorie: poezie |
||
feat. Robert Cozmeanu
_______________________
“Motto: de când am văzut insula lui kim ki-duk
încerc să mă las de literatură
mai aproape îmi e acum cârligul de pescar.”
Stancu Marius-Iulian
_____________________________________________________
Mă simt ca-n fulgi
aş vrea să fiu într-o barcă cu vâsle şi desene
Si ea se transformă într-un fluture ca la-nceput…
ei se violează de comun accord
Asta se va decide cu o uşoară fandare spre stânga!
Cuvintele simple sunt întotdeauna o cheie care deschide
Şi el s-a scufundat sub barcă pentru a o atrage în capcana dragostei
Şi a o ţine ca într-o colivie
Te uiţi atent la ei şi spui că sunt într-o fotografie
Doi peşti băgaţi într-un pantof înoată frumos
simt că-mi pierd minţile
Parcă trăiesc de atâta timp în scobitura unui pat. Deasupra mea este un strat subţire de pânză. Când închid ochii parcă mă prăbuşesc. Când îi deschid simt nevoia să îi inchid la loc. Cineva dincolo de pânză parcă m-ar lovi Dar nu o va face! Nu-mi place ziua!
Nu-mi place să mă trezesc. Vreau să deschid ochii şi să fac o întoarcere printre ceilalţi. Scobitura aceea este ca o noapte prelungită, vâslesc uşor şi aud doar clipocitul apei lovite de o vâslă. Nu mai este nevoie să deschid ochii. Ci doar să cad. Asta-mi face bine. Mă îndepărtează.
Tu te uitai în bucăţica ta, doar acolo şi apoi ţi-ai luat un ranch pe lună, e un loc bun.
Ai văzut-o vorbind despre nemurire. Dar cine a văzut-o? Cum este?
La un moment dat nu mai ai gânduri ci doar nervuri. Se unesc punctele. Stingem lumina. Nu facem consum. Cu crabi pe lagună! Prima parte şi apoi întoarcerea. Uite! colonelul ăsta e ca un Kant al armatei americane.
Te-a luat gustul dulce! Aşa începe sau aşa se sfârşeşte?
text publicat la 13.02.2010, 17:49
categorie: 






ma simt deja un clasic in viata…”in scobitura unui pat”.
clasicii în viaţă au o distribuţie limitată pe blog/glob. câţiva /cei mai importanţi/ se află în românia. este greu să-i recunoşti din prima. treptat îţi dai seama care le sunt obiceiurile. şi atunci te izbeşte un satori, urmat de un altul. prea puţini pentru inteligenţa noastră revărsată pe străzi, străduleţe, ganguri şi bulevarde.
alţi câţiva clasici se mai găsesc (pe cale de dispariţie)în serbia, rar în bulgaria, câţiva camuflaţi în armenia şi în sua /dar ăştia sunt de import/.