|
Stare text publicat la 19.05.2010, 7:31 categorie: poezie |
||
Jumătăţi de frunze mi-am băgat în buzunar
îndes mâna să le simt le strâng.
Sunt singură în mijlocul drumului.
Le voi strivi pe toate.
Presar sfârşit de toamnă
în ochii morţi ai nemuririi
strig la haos
la cealaltă jumătate
şi goală
mă spăl în faţa lunii pline.
Întorc privirea în apă
în ceaţă suflu cu mâna
rătăcirea urâtului meu vis.
text publicat la 19.05.2010, 7:31
categorie: 






De ce nu toată toamna?
)
Dacă “le simţi le strângi”, le-ai strâns deja, le-ai strivit pe toate…deja; nu le “VEI mai strivi pe toate” (sper că nu eşti o adeptă a mărunţirii mărunţelii)
sunt adepta nemuririi nu cu fluturi nici cu stele, pamantul se-nvarte, picioarele la fel, timpul ne marunteste, nu facem decat sa ramanem cu constatari. tu cum razi? rad si eu…