|
fără alte precizări text publicat la 27.05.2010, 0:58 categorie: poezie |
||
dimineața
sunet de zaruri
deasupra capului
sau rândunele
o chelneriță împarte
scaunele roșii de plastic
puse unele peste altele
și nu-i nimeni
o săgeată verticală
pe panoul publicitar
text publicat la 27.05.2010, 0:58
categorie: 







“de la table” – de table, ar fi mai simplu, dar le-as scoate de tot
ai scoate de tot ce? zarurile sau de (la) table?
nu-mi place ca el canta la chitara, de fapt, cred ca indragostitii nu se potrivesc in peisajul asta matinal prezentati in maniera asta. i-as scoate de tot.
aaa, si ca nu-i nimeni sa le intercepteze (scaunele?), e prea sec, cumva gratuit.
imi place finalul, cele trei versuri sunt reusite.
prin urmare, as reduce poemul la primele 9 + ultimele 3, l-am citit asa si suna mult mai puternic. ce zici?
mersi de ajutor, bogdane. am modificat.
cred ca andrei ar scoate “de table”,e mai bine zarurile si atat[de obicei se folosesc in jocul de table].
si eu mai am o problema :”scaunele roșii de plastic/puse una peste alta”; daca al doilea vers este tot despre scaune, te rog lasa singularul la forma de masculin: “unul peste altul”.
suna bine poemul citit cum propune bogdan, chitara aia la care canta el este la fel de cliseu ca un rasarit de soare..
@andreea da, clar este clișeu
sau „unele peste altele”
asa parca mai vii de-acasa! dupa „uneltirile” astea, chiar e poemul unei dimineti despre care nu trebuie zis nimic
@bogdan & andreea mă bucur că vă place varianta asta.