|
Tâmpitul ăsta nu mi-a găsit încă titlu text publicat la 27.01.2010, 23:44 categorie: junior, proză |
||
- Daa.. E un baiat bun, şi îi place la şcoală, doar ca nu are prea mulţi prieteni.
Ăsta sunt eu, într-o fraza. Şi nu e că n-am eu prieteni sau aşa, adevăratul motiv pentru care m-au mutat de la fosta scoală este:
- Era şi foarte departe, eu nu mai puteam să ajung până acolo să-l iau, iar soţul meu este imobilizat acasă, şi el singur nu..
Tata de fapt nu-i retardat, el doar face benzi desenate, şi asta dureaza mult pentru ca trebuie sa iasa mişto. Mama doar spune că e imobilizat ca să evite alte întrebări. Nimeni nu o sa întrebe:
- Dar de ce e retardat?
 Când a terminat mama de discutat cu profesoara, mi-a făcut cu mâna şi a zis să fiu băiat bun. Profesoara a venit la mine, am dat mâna politicos şi m-a întrebat cum mă cheamă, de parcă nu-i spusese mama.
- Codruţ.
Pe ea o chema doamna Şoimu. Părea de treaba deşi era cam bătrănă. De-asta m-am gândit că probabil ştie multă română şi am sperat sa nu fie a dracu’. În clasă m-a luat până la ea la catedră şi m-a întrebat unde vreua să stau.
- Nu ÅŸtiu.
Mi-a spus să aleg un loc dar din nou i-am zis că nu ştiu, şi să mă pună unde crede. Mi-am dat seama că ma fac de rusine si ca va trebui iar sa schimb şcoala. Şi pentru că nu era de ajuns:
- Ai vrea să stai cu o fată sau cu un băiat?
- Cred că cu un baiat.
În momentul ăla nu aveam cu ce băiat să stau si am inlemnit. Usa s-a deschis si un baiat a ciocanit, desi intrase deja, şi Şoimu a spus:
- Aha, Petcule, hai mai repede. El e Codruţ şi va fi colegul tău de bancă astazi.
M-am bucurat ca noul meu coleg nu stia ca n-am vrut sa stau cu o fata si ca imi batea inima stand acolo in faţă. A dat din cap şi l-am lăsat pe el să-şi aleagă locul, iar spre surprinderea mea, s-a pus la culoar aşa că mie mi-a rămas banca de la geam, care e mai mişto. Când i-am spus lu’ mama în maşină s-a bucurat şi acasă i-a zis lui tata că baiatul lui e in rândul 4 banca de la geam, desi sunt doar 3 rânduri in clasă.
In pauza am stat in banca cu Petcu si ne-am uitat pe pereti.
După Română am avut Dirigenţie, cu Iancu Maria, care predă Mate. Când a intrat în clasă am crezut că e o colegă, aşa cum e la facultate, unde pot învăţa şi bătrânii cu tine fără să-i respecţi, pentru că sunt în aceeaşi clasă cu tine. Dar nu, ea nu făcuse facultatea, pentru că era tânără deşi avea ochelari de vedere pe nas. Iar părul galben care îl au toţi oamenii tineri şi numai câtiva din ceilalţi îi curgea şiroaie pe umeri care erau drepti nu ca mine care merg cu un umar mai sus ca altul. Apoi mi-am dat seama ca ea trebuia sa fie diriginta pentru că baietii strigaseră înainte să intre că:
- Bă! Diriga! Dar eu credeam ca va fi mai batrana.
Ăştia erau baietii de serviciu, care trebuiau să stea la uşă să nu fie prinsi ceilalti în fraglant. Mie nu-mi plăcea să fiu de serviciu la fosta şcoală, că mă rătăceam până la baie şi când eram în faţa clasei mă intimidam şi scăpam buretele şi profesoara:
- Ce, eÅŸti clovn?
Tot cu Petcu am stat la inceputul orei dar mi-am dat seama că nu o să ne întelegem
bine. El nu prea vorbea cu nimeni, se uita numai în telefon şi îşi îngroşa vocea când zicea ceva. Nu ştiu dacă era handicapat.
Doamna Iancu Maria a spus că iar ne-am aranjat ca nişte ţigani. Noi toţi am râs. La asta nu mă aşteptasem. La fosta şcoală profesorii erau mai serioşi da’ erau şi ai dracului, pe când Iancu Maria era draguţă. Parcă ne întelegea. După ce a citit catalogul a ţinut să ne pună în bănci cum vrea ea, măcar la matematică plus dirigentie plus obtionalul de matematică. În clasă eram 8 băieti: Eram eu si cu Petcu, in dreapta noastra Carol si Sergiu, in spatele nostru erau Victor si Ovidiu şi în faţă Andrei si cu Daniel.
Dar nu am rămas aşa, pentru că Petcu s-a mutat în ultima bancă de pe mijloc cu Andrei. Andrei avea un fes în cap, pantaloni mult mai largi decât fundul lui, şi un tricou foarte lung, pentru ca să nu i se vadă chiloţii. Şi el vorbea cu vocea groasă deci probabil erau prieteni. Carol si cu Sergiu au rămas în aceeaşi bancă. Cred că şi ei erau prieteni buni, dar se vedea că şeful e Carol. Cred că el era cel mai mişto din clasă, pentru că Petcu era mai mult un popular decât şmecher. Iar Sergiu râdea la glumele lui Carol şi Carol nu la ale lui Sergiu. Eu eram acum singur în bancă şi în spatele meu erau tot Ovidiu la geam şi Victor la culoar. Ei erau cei mai ciudaţi. Ovidiu era înalt şi avea parul mare şi creţ şi râdea ca un măgar. Iar Victor era mai tăcut, şi avea un râs ca un sughiţ care baga groaza-n om. Mai rămăsese Daniel în faţa mea dar mă rugam în gând să nu fiu cu el în bancă pentru că nu se spăla la subraţ. Şi cred că doamna dirigintă a înteles că nu voiam cu el, dar nu mai rămânea nimeni să stea cu mine.
- Pot să stau eu cu Codruţ, doamnă.
S-a auzit din prima bancă o voce de fată şi aşa mi-am găsit eu colegă de bancă. Iancu Maria s-a uitat la mine şi nu ştiam ce să zic, pentru că trebuia să ne pună în bănci aşa cum voia ea. Dar nu m-a întrebat nimic aşa că am zis:
- E bine. Nu?
Lisa avea parul galben. Bretonul era prins cu o clamă într-o parte, şi i se vedea fruntea care era cam mare. Şi tata o are mare. Mama nu suportă să i-o vadă aşa dar el zice că-i de om deştept. Ochii îi erau destul de mari, nasul mic si gura nu chiar mică dar buzele cam mici. Şi urechile mici ca de fată feminină, dar nu era ruşinoasă ca o fată mare, pentru că nici nu era mare, era mai mică decât mine, care aveam o înăltime medie.
S-a mutat langa mine sarind pe scaun si tarsaindu-l zgomotos:
- Ce mai faci?
Fara sa facem cunostinta, ce ciudat.
- Bune-bine-eu-tu? Am incercat sa fiu natural ca să îmi pot face prieteni.
- Bine. E frumos aici in spate.
- Da, pentru ca nu te vede profesoara.
- Da, desi doamna Iancu e de treaba, nu e rea.
- Si cred ca preda mate misto nu? Eu prind mai greu, cu litere si astea.
- Dar la romana, cifrele, le-ai prins?
- Un pic mai mult ca la mate. Adica cifrele, literele. Stii.
Dar nu ma faceam de ras de data asta. Lisa m-a intrebat daca vreau Tic Tac si am zis ca daca se poate, ca doar erau favoritele mele. Si cand mi-au cazut in palma doua pastile m-am oferit sa-i dau una inapoi dar a spus sa nu fiu prost, ca mai are multe. Dar nu m-a facut prost ci doar a fost o gluma si mai intai m-am gandit ca nu vrea Tic Tac-ul inapoi pentru ca nu ma spalam pe maini dar eu ma spalam des pe maini, numai ca ea nu avea de unde sa stie asta. Cand a scos din ghiozdan 4 cutii de Tic Tac m-am gandit ca poate era doar generoasa.
- Hai sa-ti arat ceva, a spus scotand din ghiozdan o linie cu doua margini, una serpuita, cu care puteai desena valuri. E cu Harry Potter.
- Misto, si mie imi place Harry Potter. Numai ca cand a vrut sa puna linia inapoi a rasturnat o cutie de Tic Tac pe jos, care din pacate s-a deschis si au sarit toate bomboanele. Mie imi venea sa ma urc pe pereti pentru ca imi parea rau de bomboane, si ma simteam prost ca daca nu eram eu nu le risipea. Cand s-a pus in genunchi ca sa stranga bomboanele am crezut ca o sa planga si m-am pus si eu langa ea ca sa o ajut, dar am vazut ca doar radea si punea Tic Tac-urile in palma. Nu mai erau multe pe jos cand Iancu Maria ne-a zis ca nu e sanatos, ca daca le punem in gura o sa ii sune pe parinti. M-am gandit ca daca il suna pe tata si il deranjeaza de la desene o sa fie vai si-amar, asa ca i-am spus lui Lisa ca:
- Hai mai bine sa le ducem la gunoi, daca vrei iau eu alt Tic Tac cand plecam.
Le-am dus la gunoi in palma, dar cand nu se uita Iancu Maria, Lisa a bagat in gura vreo 5 bomboane si la fel am facut si eu. Unele fete ne-au vazut si pareau scarbite dar cred ca erau proaste.
Cand ne-am asezat la loc inca radeam dar oricum era hauos in clasa si Iancu Maria a fost nevoita sa ne fluiere, motiv pentru care toti au facut liniste, in afara de mine care am izbucnit in ras, ca nu mai vazusem pana atunci profesoara sa te fluiere in clasa, decat la ora de sport, si nici acolo nu ne fluiera, decat ne-a dat odata cu capul in cap. Dar mi-am muscat buza (asta nu m-a facut decat sa arat jenant) si am tacut.
- Asa, ia gata ca mai avem, cat?
- 5 minute doamna.
- Mai avem 5 minute. Atunci, nu va mai retin. Pa.
Asa ca ne-am strans hainele sa plecam pentru ca se terminasera orele. La inceput am fost surprins dar era normal, in prima zi trebuie sa venim degeaba. I-am spus pa pa lui Lisa pentru ca venise mama ei cu masina, si am vazut-o pe mama mai la capatul strazii. Eu nu stau departe de scoala dar nu-mi place sa merg singur, pentru ca nimeni nu sta unde stau eu, decât cainii.
Totusi, n-am vrut sa ma culc dupamiaza pentru ca mi-as fi irosit viata dormind, si cum zicea unu intr-un film:
- O sa dorm destul dupa ce mor.
text publicat la 27.01.2010, 23:44
categorie: 






Am uitat sa mentionez ca este doar inceputul unui text mai amplu, voi posta continuarea cand mi se arata.
* mai lucreaza la cursivitate (ex: Cred că ÅŸi ei erau prieteni buni, dar se vedea că ÅŸeful e Carol. Cred că el era cel mai miÅŸto din clasă, pentru că Petcu era mai mult un popular decât ÅŸmecher. – nu se pupa astea doua cu cred, desi banuiesc ce efect de repetitie ti-ai fi dorit)
* unele fraze nu le termeni (ex: Mi-a spus să aleg un loc dar din nou i-am zis că nu ÅŸtiu, ÅŸi să mă pună unde crede. – unde crede ca ce? ca e mai potrivit? ca…?)
* ai grija la corectura textului: diacritice in special, virgule, samd.
in rest, ce sa-ti zic? daca scriam si io asa la 15-16 ani si-aveam si tupeu’ sa le pun pe net ca sa primesc critici, eram mare.
Intr-adevar uneori se pierde cursivitatea in paragrafele mai lungi, dar ma bucur ca nu mi-ai atras atentia asupra ”greselilor”, pana acum toti mi-au reprosat asta. Frazele neterminate, cat si erorile de scriere(care ar fi in vorbire erori de pronuntie, ex: “fraglant” sau in cazul exemplului tau, doar o vorbire simplificata daca ii pot spune asa, raspunsul real fiind “Puneti-ma unde credeti.” pe care in mintea lui, retraind momentele, il reproduce asa cum a fost) sper ca ii dau textului o anumita oralitate, daca imi permiti sa ma exprim ca la scoala.
Oricum, mersi pentru pareri si ma bucur ca in sfarsit mi-am facut cont.
f bun textul!
poate ai mai corectat, dar au ramas unele greseli (“”Iar părul galben care îl au toÅ£i oamenii tineri”" – trebuie “pe care”; “”hauos”" se scrie “haos”, “”dupamiaza”" – “dupa-amiaza”, poate mai sunt…