FDL.ro

Au trecut trei zile de când machiajul a curs pe faţa ta şi craniul a plâns prematur la gândul că văzându-mă cicatricele vor deveni ore umflate cu pompa. Tot atâtea ore durează cea mai lungă petrecere unde uşile închise scufundă camera în iad. De aici nimeni nu poate ieşi, nici măcar până la oglinda care ar absorbi totul. Câteva crengi de copac stau prin preajmă şi păzesc orice mişcare. Tot atâtea sunt în inima ta unde cele mai negre coşmaruri hrănesc corpuri ce se iubesc în sine. Spre dimineaţă lumea doarme cu fruntea pe oraş şi imediat natura o ia înaintea mea şi pregăteşte un drum sigur spre tine. Aşa că stai la capătul poeziei