FDL.ro

când ridicam privirea dădeam de preşul traversă

vernil

citeam o carte râncedă în zdrenţe chiar

Ivanhoe se numea

poate că aşa erau şi cavalerii adevăraţi

uşor deşălaţi cu lance sau cu baston

mama o uitase circa o lună pe balconul cu cheder de la bucătărie

lângă două muşcate lângă

frigiderul fram care purta un cavit uscat în buzunar la uşă

pe clanţă o amprentă

prin 1988

odată am ameţit ştiu că era toamnă o lumină

secătuită ca de sertar

şi mona a venit să mă sprijine să mă prindă de cot

s-a apropiat mai întâi

pe alee în faţa blocului

pe urmă a mirosit cu pupilele puţin mărite prin cameră draperia

pereţii transipraţi a gândit ceva

în ziua aceea i-am masat cu blândeţe ceafa

fiindcă mereu o durea una alta iar pe drum odată ajunsă

la interior

mereu se concretiza

prin 1989

era la cămin

într-o zi cu frig mi-am dat jos fesul aşa că ea

şi-a răsfirat palma pe frunte mai mult

până când am simţit că trebuie să privesc în sus să mă cocoţ

ca un fachir

de o frânghie terminată în nori

de chipul topit de zăpada presărată-n saltea

ce frumos spunea ea uşor gutural

bizuie-te pe mine

prin 1990

urcam nişte scări cu cineva

am auzit că s-a măritat

deşi am dus-o tot drumul pe genunchi împreună

cu un mic trandafir

îl tot sucea din pricina şinelor a banchetei sleite

a staţiilor părea tot mai grea

pe poliţă mai păstram o carte Volaverunt

cu ducesa de Alba pe dulap două coarne de berbec

un melc de mare

şi o vază din lemn lucrată la strung de-o imagine a mea

într-un atelier cu utilaje vopsite electrostatic

într-o tentă de lapte-n cafea

prin 2010

ca un sigiliu

dimineaţa pe antene zăcea cu două sau trei ciori şi ţin minte

o prezenţă timidă maternă

care apropia uşa

cu sentimentul că somnul e o activitate sfântă

sau o armă contra lumii.