|
urâtă şi liberă. cursa de şoareci  text publicat la 16.03.2010, 17:16 categorie: poezie 
|
||
în oglindă un chip care-şi schimbă culoarea
cu fiecare ţigară trasă în piept
cu fiecare ceas de nesomn
la picioarele patului meu
un cotor de măr
o carte
şi-un câine covrig
sunt urâtă şi liberă.
nici moartea nu mă recunoaşte acum
îi pun piedică
şi nici nu clipeşte.
bărbaţii sunt proşti. o urâtă
e un talisman norocos
căruia nu-i vor şti niciodată puterile.
o piatră pe care îşi pot ascuţi armele
înaintea marii vânători.
cuierul în care îşi pot atârna
haina cu furtună cu tot. o epifanie din cioburi şi petice.
e glonţul ce ricoşează totdeauna
în inimă.
întind libertate pe pâine.
încet.
ca şi cum aş pune otravă într-o cursă de şoareci.
prapastios… cand ti-am citit poemul am avut senzatia ca ma tot prabusesc, ca un lichid, pe trepte in jos… esti f ascutita pe margini… nu-mi place… imi raman gandurile in text de parca as fi… o rama in mana unui pescar… nu-i bine ce faci… nu asa se scrie… asa se… f… de fapt, nici macar…
Dorin, cred ca e mai bine “sa-ti ramana gandurile in text” decat sa-ti treaca pe langa. pana aici e ok, de fapt comentariul tau ma bucura.
cat desre f…, acolo s-ar putea sa avem opinii diferite, sau, cum spuneai, “nici macar”…
multumesc pentru gheatza sparta.
tot e bine ca-ti mai sparge cineva gheata in cap
(chestia asta ar putea fi si pusa in text, nu?)
parca am mai comentat si in alta viata; o sa zic ceva aici, altceva: e bine sa condensezi si sa asezi cuvintele în covrig.
iti prezint si cârtelile zilei, care bineinteles nu angajeaza decat intelegerea personala: “barbatii sunt prosti” e un truism, deci prea explicit. de pilda daca pui “barbatii” dupa “talisman norocos caruia”, e suficient.
nu vad bine logica sau contralogica in “o epifanie…” si ”
e glonţul…” cred ca trebuie modificata nuanta.
idem si in ungerea libertatii si a otravei deopotriva (cuvinte mari, concepte enorme, care e insa firul rosu?). nu zic ca am o idee mai buna, n-am. doar pretind ca altii sa aiba.
ah, era sa uit, titlul nu suna bine. what did you expect?
+
e bine rau! si nu pun nicio gheata in text, nu fiindca nu s-ar potrivi, ci fiindca am nevoie de ea pe cucuiele strofei pe care tocmai (un fleac!) mi-ai ciuruit-o.
sa raspund acum la carcotelile zilei:
ca tocmai acea cursa de soareci sa-i taie putin din aripile enorme, s-o aduca in derizoriu.
asta cu truismul mi-a stricat ziua…cum, chiar truism? eu tot mai credeam, in sinea mea, ca e numai o exgerare. mai speram ca nu-i totul pierdut. dar siguranta afirmatiei tale ma determina sa ma intreb daca nu cumva, Doamne fereste, esti femeie…
nu resping intrutotul varianta ta, cu stramutarea bartabilor, desi mi se pare ca ar rupe ritmul.ritm, ritm, ritm… eu n-am pic de ureche muzicala, dar am o afurisita de ureche… ritmica, daca iti poti imagina asa pacoste.
epifania: nu logica/contralogica, ci unul din chipurile ei.
libertatea si firul rosu: sperasem (deh…
titlul: sunt o catastrofa in ce priveste titlurile.
scuze daca pare telegrafic raspunsul meu, dar calculatorul asta e cat pe ce sa se blocheze (iarasi).
si multumesc mult pentru sloi. serios, ma voi gandi si la alte variante ale acestui text, il vreau cat mai curat. de aia l-am si adus aici. pentru critici, sugestii, reclamatii…
am pus cursorul exigentelor mai sus zicandu-mi ca autoarea, trecuta prin ciur si dârmon, poate duce si o critica mai (era sa zic penetranta, sterg)
spre binele (ma rog, chestia cu binele). sper ca stii iar de nu, te rog noteaza bine
asa-i, ritmul face muzica.
textul are idei faine si deja destul de bine puse. de-aia l-am si “atacat”,
uite de pilda “soarecii” au vreo cateva semnificatii si ramane ambiguu pe care din ele o vrei acolo; ai tartinat bine libertatea in cursa, vreau insa sa vad un pic mai clar ce privilegiezi acolo. tu poti sa lasi ceata dar io (cetitorul) caut s-o destram si daca nu-i firul ariadnei, raman, vorba ta, prost.
Adriana, altă faţă (faţetă)?! Interesantă. Treaba aia cu „epifania” nu numai că am înţeles-o, dar mi-a şi plăcut. În rest, Mi Uzala mai are şi el, câte o dată, dreptate (nu întotdeauna – semn cert că nu-i femeie). Mă refer la „bărbaţii sunt proşti”, cel puţin. Nu ştiu dacă soluţia lui merge, dar poate găseşti alta mai bună. Şi ar mai fi: „îi pun piedică/ şi nici nu clipeşte” simt că e-n plus.
Să vedem cine mai intră în cursa de şoareci.
draga Gorun, a avea dreptate e o pretentie la care am renuntat de asa mult timp ca nici nu-mi mai amintesc daca am avut-o vreodata
. dar meteorologii, au ei dreptate cu timpul probabil? chestie de cum privesti lucrurile, vorba lui Moisil care, afland ca prognoza se adevereste cam in 40% din cazuri si ca e greu sa cresti procentajul (pe vremea aia nu aveam atatia sateliti), ar fi zis: bai fratilor, da’ de ce nu ziceti voi invers, ca sa aveti 60% ?
Tu așa ambivalent scrii întotdeauna? V. ”trasă în piept”, ”spartă-ntre dinți”. Îmi place că până la urmă devine poem transcendental.
Cred că era suficient ”bărbații este”, că oricum se egzistă numai unul.
autoarea duce, precum insectele, de n ori masa (valorica) proprie, asa ca, Mi Uzala, bine ai facut. de astfel de cititori am nevoie, nu de calduroase mangaieri pe crestet, nici de pupat toti piata Independentei.
foarte faina anecdota cu Moisil, n-o stiam.
domnule Gorun, tare ma bucur ca v-am reintalnit! “o alta fatzeta”, spuneti. sa ma ingrijorez? devin cumva…proteica!?
da, la sfarsit voi trage linie si voi lua in calcul varianta optima, pentru cartea aceea pe care, in sfarsit, m-am hotatar sa…cu toate ca poezia asta a fost deja trimisa unui ziar bucurestean, in forma actuala.
Hwi Noree, fata frumoasa si indragostita, scriu si monovalent, si ambivalent, si trivalent…depine cine se afla la capatul celalat al firului. si cat poate sa-l despice. si cata rabdare are. acum, sincer, pe asta nu l-as numi ambivalent, mesajul e destul de accesibil…cred.
ma bucur ca ti-a placut,pana la urma. despre barbati ma abtin sa vorbesc mai mult decat am facut-o in text, de regula evit sa vorbesc despre lucrurile la care… nu ma prea pricep.
a. si inca ceva: spatiile dintre strofe, pe care aici nu am reusit sa le reproduc, ii aducea, zic eu, un plus de limpezime…erau gandite intr-un anume fel. dar asta este, daca nu rezista si fara ele, e rau.
am tras cu ochiu’ la scrisorica adresata lui Gorun, am citit ca te-ai hotarat sa aia si ailalta. sa stii ca nu ma impresionezi. dar grabeste-te. si poti sa iei si premiu, nu-mi pasa. iti scot limba de-un cot [editor sef, va rog sa fabricati un omulet care scoate limba de tot, sa am ce pune aici]
Mi U., eu cred ca editorul ne va transforma pe noi in omuletii respectivi, smulgandu-ne limbile (si tocandu-ne degetele): am ocupat toata pagina de comentarii…
si, daca tot nu impresionez…parca n-as risca.
Mi uzala… ce te tot dai la Adriana asa subtil?… fii si tu mai ostentativ!… scuze… offtopic… (pe cand forumul?)
drajilor, ian fac si io animatie o data pe luna. daca utilizez un vocabular anapoda, asta nu-i decat dimpreuna cu bunele intentii. in speta, incurajarea proiectelor interesante. (si ce poate fi mai “pre text” decat asta?)
dar sa vezi cand oi veni din nou, in aprilie, odata cu primavara…
titlul, e drept, cam şters. apoi vine acea “noapte spartă-ntre dinţi” care e dintr-un inventar străin. mai e o zonă nebuloasă aici:
cuierul în care îşi pot atârna
haina cu furtună cu tot. o epifanie din cioburi şi petice
aglomerezi câteva elemente pe lângă o chestie grea, epifania, şi mi se pare că mai degrabă o aruncă în derizoriu decât o păstrează în aria percepţiei ca stare. întinsul ăla al libertăţii pe pâine e chiar greţos ca expresie. de cealaltă parte, nucleul textului e foarte bine găsit, mi-a plăcut de cum l-am văzut prin alte părţi şi chiar e fascinant prin modul cum ai coagulat starea:
bărbaţii sunt proşti. o urâtă
e un talisman norocos
căruia nu-i vor şti niciodată puterile
Mihuţ, touche! la noaptea aceea ma uitam si eu cam piezis si ma miram cum de nu ma ia nimeni de urechi pentru ea. stim ca e veriga slaba, dar lenea…si umflatul in pene prematur…asta e.
asa cum pui probleam cuierului, da, preter sa ramana epifania si sa-i gasesc ceva tot de registru grav, care sa o sustina.
cu intinsul libertatii…aici e mai complicat pentru ca el imi sustine finalu…si la finalul acela tin; deci, tema de gandire cu capul sub apa rece (sau in zapada, ca inca mai avem…
sa inteleg ca pe tine nu te-au deranjat “barbatii prosti”. hm!
de fapt, nici pe mine nu ma deranjeaza…uneori.
multumesc. i
incep sa se limpezeasca lucrurile, incet incet.
Am comentat poemul la primele lui reprezentaţii pe net. vreau doar să dau unele detalii tehnice autoarei pentru că am avut aceeaşi problemă cu despărţirea textului în strofe. sper să mă fac util Adilisa: cînd vrei să publici un text vezi că sunt două tab-uri pe dreapta sus faci click pe editare html mai întîi şi pe urmă dai paste acolo. textul va apărea cu strofe despărţite. aşa cum îl vrei. în toată frumuseţea lui de urîţel…
George, cred ca am umblat pe acolo, dar nu am stiu ce sa fac si mi-am zis ca, decat sa stric, mai bine renunt. ti-am mai spus ca sunt naiva rau in ce priveste setarile, calculatoarele & stuff. o sa incerc la textul urmator si, daca reusesc, il aranjez si pe acesta.
multumesc, impreuna cu uratelul de poem, care n-a uitat ce-ti datoreaza.
George, am reusit!
la spatii ma refer.
si am scapat si de “noaptea sparta-ntre dinti”…evident ca, dupa ce m-am gandit la nu stiu cate variante, am ales-o…pe cea mai simpla.